Ea e doar o fată orfană care a avut o copilărie urâtă, nu îi place să fie atinsă şi nu are încredere decât în apropiați.
El e pus de tatăl ei biologic să aibă grijă de ea şi devine obsedat de tot ce înseamnă ea.
Ce se întâmplă când aceştia se lasă...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
În urmă cu doi ani jumate
Milla.
Când deschid ochii sunt întâmpinată de razele soarelui şi o durere de cap îngrozitoare. Dau să mă ridic dar e o idee proastă, mă frec la ochii şi gem.
Mă dor toate.
Ce naiba s-a întâmplat aseară?
Un miros bărbătesc îmi inundă nările şi mă încrunt. Ce naiba? Mă întind şi gem, apoi casc încet. Când mă ridic în fund şi văd rochia pe jos, amintiri de seara trecută mă lovesc pe rând. Cum am cam stricat petrecerea Melissei şi cum Mikael m-a cărat în cameră. Îmi frec fața cu palmele şi oftez din rănunchi. Grozav. Doar, grozav, Milla!
Arunc un ochii spre noptieră şi zăresc un bilețel, mă reped să îl iau şi îl citesc.
~"Îmi datorezi un tricou nou."~
Mikael.
Înghit în sec. Mă uit în oglindă la mine şi analizez tricoul de pe mine. Dacă Mikael mi-a schimbat hainele, asta înseamnă că mi-a văzut acea cicatrice. Acea parte a trecutului meu. Trebuie să ştiu dacă a văzut sau nu. Şi după? Probabil că deja stă cu grupul lui şi fac glume pe tema asta. Nu. Poate că nu a văzut nimic.
Îmi fac un duş repede şi mă pregătesc pentru şcoală. Spre surprindere mea, atât în parcare cât şi pe hol, sunt salutată de o grămadă de persoane. Poți să devi popular peste noapte? Nu prea cred.
Când intru în clasă mă lovesc de Marisa.
-Salutare străino! Laboratorul e în partea cealaltă. Chicotim amândouă.
-Sunt cam aeriană în dimineața asta. Mă ia de braț şi mă duce în laboratorul de chimie.
-Mikael are efectul ăsta asupra fetelor. Te vei obişnui!
-Mai taci! În clasă majoritatea locurile sunt ocupate. Zack ne face cu mâna.
-Scuze colega, mă aşteaptă partenerul meu de crimă.
În timp ce ea se aşează lângă Zack, iar eu sunt singura rămas în picioare, mă aşez la o masă din spate. Mă uit pe lista de substanțe pe care trebuie să o amestecăm şi mă rog să nu dau foc pe aici. Sunt praf la chimie. Îmi pun ochelari şi încep să amestec dumnezeu ştie ce chestii.
-Uşor fată! Rişti să dai foc la şcoală dacă mai continui.
Îmi ridic capul spre roşcatul care se aruncă pe locul de lângă mine. Mă priveşte amuzat iar eu mă încrunt.
-De ce râzi?
-Fiindcă eşti mov pe obraji.
-Poftim? Mai confuză ca niciodată, îmi şterg obraji.
