Crazy Love

Cap 21. O noapte nebuna Part 1

-Draga mea, stai jos. Nu te ridica.

-Mama ma simt bine. N-am nimic.

-Bine, nu te misca de aici. Ma intorc imediat.

Serios cateodata mamele astea pot sa exagereze foarte mult. Adica inteleg ca a fost ingrijorata dar doctorul a spus ca sunt bine cel putin fizic. Pe de alta parte sunt speriata si nervoasa rau. Am ditamai vanataia pe fata datorita nebunului ila, dar banuiesc ca ar trebui sa fiu fericita ca sunt inca in viata. Desi daca l-as vedea l-as strange de gat. Din cauza lui am stat eu o ora la urgente si alte doua ore jumate la sectia de politie dand declaratii, toate in timp ce mama mi-a facut o morala de zile mari iar tata era asa de furios ca am crezut ca va omori pe cineva.

Dar cel putin acum am un pic de liniste pentru ca parintii mei s-au dus sa il cunosca pe omul care ma salvat din mainile obsedatului. Dar si eu ii sunt foarte recunoscatoare. Daca nu era acest om cine stie ce imi facea nebunul ila. Domnul Samuel se intoarcea de la munca si pentru prima oara in patru ani a pierdut ultimul autobuz de la uzina care lucra, lucru care l-a facut sa mearga pe jos acasa. Se pare ca din fericire a auzit tipetele mele si nu a stat pe ganduri. A tipat la nebunul ila sa ma lase in pace si a chemat politia. Din pacate obsedatul a scapat pentru ca a fugit, dar nu pentru mult timp. Eu i-am vazut fata si i-l voi identifica. Stiu sigur ca invata in liceu cu mine pentru ca imi lasa biletele in dulap si pentru ca parea de varsta mea. Acum nu trebuie decat sa ma uit in albumul promotiei si gata. Ciudatul ila isi va lua la revedere de la libertate.

Dar la dracu, am amortit pe scaunul ista si m-am saturat sa ma uit la tavanul ista murdar. De abia astept sa ajung odata acasa.

-Ma bucur ca te simti bine.

Vocea barbateasca ma lua prin surprindere si cand mi-am coborat privirea am observat un barbat la o varsta mijlocie, cu parul carunt, imbracat intr-o salopeta care era murdara pe la maneci si cu cearcane la ochii cat casa.

-Domnule Samuel, sunt bine, nu va faceti griji. Va multumesc inca odata pentru gestul pe care l-ati facut.

-Si eu am o fata exact de varsta ta. As inebuni daca cineva i-ar face vreun rau.

Sincer chiar ma bucur ca a fost acolo in momentul potrivit. Chiar daca nu este tanar, chipes sau atragator, domnul Samuel a fost cavalerul meu salvator in noaptea asta. Dar pot observa ca ar prefera sa nu ii mai multumesc atat. Probabil parinti mei deja l-au magulit pana l-au speriat.

-Stii probabil ca o cunosti pe fata mea. Invatati la acelasi liceu si sunteti in ultimul an amandoua, desi nu imi amintesc sa imi fi povestit de vreo colega Bianca pana acum, dar din nou, adolescentii istia nu mai impart nimic cu parintii pe masura ce cresc.

Nu puteam sa nu ii dau dreptate stiind cate secrete am si eu fata de parintii mei. Sunt astazi aici pentru ca nu le-am spus parintilor ca un obsedat imi trimite biletele de dragoste. Cumva ma gandesc ca poate daca le spuneam de la inceput nu mai mi-as fi petrecut noaptea la spital si la politie.

-Serios? Cum o cheama?

Sunt sigura ca nu o cunosc. Inafara de cateva prietene apropiate, carora le cunosc deja parinti, cu altcineva nu imi bat capul. Dar din bun simt nu ii voi spune asta domnului Samuel.

-Ramona Samuel. O cunosti?

Nu, nu, nu. Nu poate fi.

-Blonda, micuta de statura si cu ochii verzi?

Spune nu, te rog. Nu vreau ca omul care cel mai probabil mi-a salvat viata sa fie acelasi care ia dat viata fetei pe care o urasc.

-Da, ea e. Ce mica e lumea. Nu credeam ca sunteti prietene.