Crazy Love

Cap 11. Infrangerea are gust amar

Stii momentele acelea in viata cand iti dai seama ca ceea ce urmeaza sa faci e foarte gresit? Sentimentul de teama iti intuneca mintea, facandu-te sa te gandesti ca e imposibil sa treci si peste asta. La propiu ma treceau toate transpiratiile, si nu glumesc. Stiu ca nu e chiar demn de o domnisoara dar inima imi batea cu putere si palmele imi erau transpirate. Incercam sa ma concentrez sa respir calm si imi spuneam ca totul va fi bine,dar stiam ca nu e asa. 

Despre ce vorbesc? Ei bine despre situatia mea curenta in care ma aflu. Imbracata intr-o rochita rosie si picioarele goale fugeam pe holurile scolii desculta, plangand. De ce, va intrebati? Pai sa revenim la minunata mea zi de vineri unde totul mi-a mers prost. 

      In urma cu cateva ore

-Bia serios? Azi e meciul si tu vrei sa schimbi dansul din nou? 

Maria, capitanul secund al echipei de majorele in absenta lui Belle incerca sa ma convinga sa revenim la dansul initial sau macar sa ma decid asupra coregrafiei. Mai sunt cateva minute pana la meci si trebuie sa fiu sigura ca vom fi mai bune. Desigur nu exista juriu dar noi vom stii, publicul va stii. Cu totii vor stii cine este invingatoare. Ambele echipe vor dansa in pauza, iar rezultatul va fi decis pe baza aplauzelor publicului. Nu e nici un secret ca cele doua scolii sunt in competitie de cand lumea si pamantul.

-Nu vad ce e in neregula daca mai adaugi o saritura? Inceteaza sa te mai plangi. Cateodata sunteti asa niste inutili. Nu stiti decat sa va plangeti.  

Si da, caracterul meu de vipera iar isi face loc. Dar trebuie sa inteleaga ca asa cum spun eu este ce mai bine. 

-Dar Bia, nu vor putea sa ma tina. Voi fi prea aproape si e periculos.

Recunosc ca noua schema e intradevar periculoasa. E chiar interzisa in competitile de majorete. Dar sunt sigura ca va fi bine. Am repetat toata saptamana si ne-a iesit perfect...de cateva ori. De ce nu ne-ar iesi si acum? Si in plus daca nu risti nu castigi.

Stiam ca asta e ultima sansa in care putem arata ce suntem, cine suntem. Publicul scanda numele ambelor licee si stiam ca de data asta trebuie sa castig. Nu este o alta optiune. Voi parasi acest liceu ca o invingatoare. 

-Bia e timpul sa mergem. 

-Stiu Maria. Haide.

Totusi aveam o presimtire ca nu se va termina bine. Mii de ganduri imi intunecau judecata. Daca nu va merge? Daca cineva se va ranii? Daca ele vor fi mai bune? Si totusi undeva in spatele gandurilor mele desi nu vroiam sa admit ma gandeam daca tocilari vor fi in stare sa ii invinga la concursul de matematica pe cei de la Fallcon. Ceva imi spune ca Chad va avea grija de asta, dar nu puteam sa nu ma intreb. Vreau o victorie pe toate planurile si din pacate nu le pot controla. Asa cum nu-mi pot controla nici viata in ultimul timp se pare. 

Am facut un mic dans la inceputul meciulul care nu includea mare lucru. Energia trebuie pastrata pentru dansul din pauza. Atunci conteaza. 

Prima repriza decurgea oarecum bine. Inca egalitate, dar ocaziile de gol sunt mai multe de partea noastra. Trebuie sa recunosc ca desi in mod normal nu sunt adepta fotbalului, Mickey il face sa para usor si placut. Recunosc ca de multe ori ochii mi-au fugit spre el si in momentul in care era la mingie mii de socuri imi strabateau corpul. Nu puteam sa nu ma intreb oare de ce de la intalnirea noastra de sambata el nu mi-a mai dat nici un semn de viata. Nici macar un mesaj sau un mic telefon. Banuiesc ca nu mai e interesat. Daca aceasta informatie acum o luna mi-ar fi facut placere, acum simt o mica tristete. Dar nu e timpul sa imi distrag atentia acum. 

-Bia esti gata? Esti bine?

-Da Maria. Sunt bine.

Nu chiar atat de bine, dar nu e timpul pentru drame acum. Pauza a inceput si stiu ca noi vom dansa primele. Dar nu ma pot abtine sa nu ma uit spre partea adversa a terenului si sa observ ca Amelia este destul de optimista azi. De obicei nu e un lucru bun cand Amelia este optimista. Asta inseamna ca are un as in maneca. Cateaua stii sa isi joace cartile.