Cap 14. Sa inceapa jocul

1.5K 89 21
                                    

Dupa ce mama lui Chad a plecat stalucind ca o raza de soare, probabil datorita faptului ca nu isi imagina vreodata ca va vedea o fata in camera fiului ei, eu si Chad am ramas singuri. Nu cred ca situatia putea fi mai stajenitoare. Adevarul ca chiar nu stiam ce sa ii spun. Iar el parea ca vrea sa ma stranga de gat, iar asta nu ma ajuta. Dar cand credeam ca imi va da un sut in fund si imi va zice sa plec, el se intoarce cu spatele si se indreapta spre dulap.

-Ce faci acolo? 

Trebuie sa recunosc ca eram curioasa. Oare ce are de gand? Dar nu imi raspunde. In schimb imi arunca o privire urata si imi spune sa iau loc la birou. 

Fac cum imi spune, dar inainte imi aranjez rochita ridicand-o usor. Nu asa mult cat sa para vulgar dar destul cat sa ii ia privirea. 

Cat timp am asteptat, am profitat de situatie si mi-am aruncat privirea prin camera lui. Inafara de faptul ca totul era extrem de organizat si curat, am observat ca inafara de o poza mica cu sora si mama lui, alte lucruri personale nu are. Nici macar un poster cu o formatie sau macar cu o echipa de fotbal. Nici macar un raft cu diplomele si medaliile pe care le-a castigat la olimpiade, pentru ca stiu sigur ca a castigat. Si cel mai important nici macar o singura poza cu tatal lui. Acest lucru imi gadila curiozitatea dar prefer sa il pun deoparte deocamdata. In mod sigur nu va aprecia daca ma bag prea mult sub pielea lui.

-La ce te gandesti?

La dracu, atat de mult eram prinsa in gandurile mele ca nu am observat ca el sa intors si statea acum in fata mea de cealalta parte a biroului, privindu-ma ciudat. Asa ca luata prin surprindere si nepregatita, am raspuns primul lucru care mi-a venit in cap.

-De ce nu ai nici o poza cu tatal tau?

 Wow, de unde a venit asta? Zau, parca ziceam ca o sa astept pana sa imi permit sa il intreb ceva asa personal. 

Privirea dupa fata lui imi spunea ca nu e un subiect pe care vrea sa il dezvolte. 

-Nu cred ca te intereseaza pe tine. 

Incet isi pune ochelari la ochii si deschide o carte. Asfel imi comunica ca discutia este incheiata. Ii dau dreptate. Nici mie nu mi-ar placea ca un strain sa se bage in viata mea. 

-Deci cu ce vrei sa incepem? Cu ecuatii de gradul trei sau radicali?

Acum ma simteam de-a dreptul inconfortabil. Nu numai ca habar nu am de niciuna, dar sunt sigura ca nu stiu nici ecuatiile de gradul doi. Nici macar nu stiu ce sunt alea. Iar radicalii? Cred ca l-am auzit pe prof zicand ceva de ei acum cateva luni in clasa, dar cine a tinut minte? In mod sigur nu eu. 

-Sa incepem cu radicalii.

Trebuie sa recunosc ca nu ma simteam tocmai desteapta in acest moment. Dar daca tot am inceput circul ista, banuiesc ca trebuie sa o duc pana la cap. Oricum nu voi intelege nimic din ceea ce imi spune dar voi da din cap afirmativ si ii voi spune ca am inteles. Nu are el de unde sa stie. 

Pesemne ca e de acord cu mine pentru ca isi ia incep scaunul si vine pe partea mea. Isi pune scaunul langa al meu, netulburat deloc de imaginea picioarelor mele. Parca nici nu le observa. De fapt spus drept nici macar nu se uita la mine, incearca cat poate de mult sa se uite fix in cartea aia de matematica.

Dar exact cand credeam ca incearca sa stea cat mai departe de mine posibil se  intoarce si incet se apleaca spre mine. Normal ca am facut ce stiu eu mai bine. Am sarit ca arsa de pe scaun.

-Hei, ce faci? 

Sper ca el are o foarte buna explicatie pentru asta. Stiu ca spuneam ca as vrea sa il cuceresc dar serios, nu vreau ca asta sa mearga asa repede. Dar el nu parea deloc deranjat de remarca mea, mai mult parea chiar amuzat. 

Crazy LoveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum