Cap 6. Alte probleme?

3.3K 107 6
                                    

                     Bianca POV

 Dupa o zi sa-i spunem pierduta, am decis ca e cazul sa ma indrept spre casa. Timp de patru ani petrecuti in acest liceu nu am avut multe batai de cap. Nu multa lume indraznea sa incerce sa ma infurie. Nu ma pot plange, am avut o viata buna, simpla:  scoala, acasa, petreceri. Primul an a fost mai complicat. Fiind boboaca ceilalti obisnuiau sa ma trateze cu superioaritate, dar au invatat repede ca nu e de joaca cu mine. Mi-am castigat rapid un loc in echipa de majorete, care mi-a dat si o parte din popularitatea de care dispun azi. Am stiut mereu ce vreau, sau cel putin asa credeam. Baieti nu si-au avut niciodata rostul in viata mea, aduc prea multe complicati. Cine are nevoie de asa ceva? Am primit destule propuneri pe care le-am refuzat categoric. Recunosc ca uneori am fost de a dreptul rautacioasa cu cei pe care i-am refuzat.  Unui tip i-am spus ca e un porc misogin si l-am palmuit, asta dupa ce i-am turnat tot laptele in cap. Si acum imi aduc aminte cum statea cu trandafirul in mana si privirea speriata, asteptand parca sa dispara dupa fata pamantului. Acel tip era Mickey. Sincer si-a meritat-o. Stiam ca vrea doar un singur lucru de la mine si eu nu aveam de gand sa i-l ofer. Au trecut aproape doi ani jumate de la acel incident si stiu ca ma uraste. Dar sincer ma saturasem de cei care parca asteptau sa ma aibe. A trebuit sa dau un exemplu, si ce exmplu mai bun decat printul liceului? De aceea sunt curioasa acum de ce ma invita el acum in oras? Stiu ca ma uraste, si ca n-a uitat tot ce i-am facut si totusi de ce? E ciudat...mult prea ciudat, dar am nevoie de el si va trebui sa fac un compromis de data asta.

Inainte sa-mi dau seama eram deja acasa. Mirosul puternic de carne la gratar imi da de inteles ca vom avea invitati. Ahh urasc invitatii, nu-mi place cand cineva imi incalca teritoriul.

-Mama sunt acasa.

-Scumpo sunt in bucatarie.

Casa noastra nu e mare. Chiar daca nu avem probleme cu bani, nu pot spune ca sunt foarte bogata. Imi place sa spun ca am o casa mica dar cu bun gust, pentru ca ista e adevarul.

-Mama ce sunt toate astea?

-Draga mea sunt fara motiv. Ce imi trebuie un motiv special sa fac un gratar si sa desfac ce-a mai buna sampanie pe care o avem?

Nu intelegeam...era o intrebare retorica? De cand e mama sarcastica?

-Serios mama?

-Bine, eu si cu tatal tau facem 18 ani de casatorie, si desigur acest lucru trebuie sarbatorit. Voi gati pentru el si dupa avem programat o seara de film si ...

-MAMAAAA

O opresc inainte sa aflu prea multe detalii. Chiar dar chiar nu vreau sa stiu. Ce scarbos. Dar imi dau seama dupa zambetul extrem de mare dupa fata mamei mele ca e foarte fericita si ca eu nu as putea face nimic sa schimb asta. Nu ca mi-as dori. Imi place ca parintii mei se iubesc atat de mult. Sunt norocoasa.

-Draga mea ti-am povestit vreodata cum m-am cunoscut eu cu tatal tau?

Nu sunt sigura ca vreau sa aud asta, dar recunosc ca sunt curioasa.

-Cum? Intreb in timp ce iau un loc pe scanul inalt din bucatarie. Presimt ca va fi o poveste lunga. Mama are tendinta de a lungi treburile de obicei.

-Scumpo eu eram in ultimul an de liceu exact ca tine. Desi nu eram majoreta, aveam o oarecare popularitate.

-Si ce? Tata te-a vazut intr-o zi si ti-a cerut sa iesiti la un suc si de acolo ati ramas impreuna?

Rasul mamei mele rasuna in toata bucataria. Ce am spus asa de comic? Cateodata mama poate fi extrem de ciudata.

-Nu scumpo. Eu si cu tatal tau nu ne-am inteles niciodata. Singurul motiv pentru care am inceput sa petrecem timp impreuna este pentru ca ma medita la matematica. Intodeauna am avut probleme cu acea materie.

Crazy LoveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum