Crazy Love

Cap 15. Asa de multe decizii

Luni a venit mult prea repede. Dupa un asa week end lung simt ca sunt stresata si lipsita de puteri mult peste limita. Cel putin pot spera la o zi linistita, dar cum in ultimul timp viata mea nu prea a fost linistita nu pot spune ca am multe sanse. O veste buna este ca ce putin este sfarsit de an si testele finale s-au terminat. Inafara de matematica, la toate am note maxime sau pe aproape, asa ca cel putin pot sta linistita in privinta profesorilor. 

Dupa ce decid sa fac un dus rapid si sa imi fac un machiaj usor de vara decid ca e cazul sa cobor la masa. Nu prea imi place sa mananc dimineata dar mama ma obliga. Spune ca e sanatos si ajuta mintea sa se dezvolte. 

-Draga mea, e o zi mare pentru tine azi.

Vocea tatalui meu rasuna tare in micuta noastra bucatarie. Pare foarte fericit si mandru de ceva, si sincer mi-e si frica sa intreb. Dar sunt curioasa de ce e asa o zi foarte mare pentru mine. Nu e doar o zi obisnuita de luni?

-De ce tati? Se intampla ceva mare azi?

Incruntatura dupa fruntea lui imi spune ca e surprins de faptul ca eu nu stiu. Dar sincer, chiar nu am idee.

-Scumpo, azi e ziua cea mare. Azi iti vei depune cererea de a urma Cambrige. Vei urma dreptul penal la una din cele mai mari facultati. 

Asa de multe senzatii si ganduri isi fac loc in mintea mea in acest moment. Bine asta daca cererea va fi aceptata. Si sincer nu stiu cat de mult imi doresc asta. Toate discutiile alea cu psihologul m-au facut sa ma indoiesc. Dupa ce am terminat de citit Jane Eyre nu am putut sa nu ma gandesc la cat de mult e influentata viata lui copil neglizat sau parasit de parinti. Nu prea am gasit asemanari intre mine si Jane Eyre dar in schimb am gasit diferente foarte mari. E ciudat cat de mult e influentata viata copiilor de decizia parintilor. Sincer nu mai stiu daca dreptul penal e visul meu sau al tatalui meu.

-Azi? Da tata. Vom completa cererea impreuna.

-Da scumpo. Stiu ca inca nu ai terminat cu ultimul examen dar am vorbit cu directorul si mi-a spus ca atat timp cat media ta sta in picioare, noi putem trimite cererea acum.

Daca pic la matemetica media mea nu mai sta asa mult in picioare. Dar tata pare asa fericit acum asa ca nu reusesc decat sa zambesc. 

-Da tata.

Discutia nu mai dureaza mult pentru ca trebuie sa plecam. Tata ma duce la scoala ca in fiecare zi. Inca ma gandesc la discutia de mai devreme. Se pare ca ziua mea a inceput prost. 

Nici nu ajung bine in parcare ca observ ca ziua imi va deveni si mai nasoala in curand. Ca intodeauna toti ochii erau pe mine si asta e asa deranjant cateodata dar cel mai ingrijorator este faptul ca vad un chip pe care il urasc din tot sufletul cum ma priveste cu zambetul pe buze. Amelia e aici. Oare ce vrea? Niciodata nu se termina bine cand ne intalnim. Iar acum presimt ca ma asteapta sa vorbim. In mod sigur inca mai vrea sa ma faca sa ma simt prost ca am pierdut in mod rusinos in fata ei. 

Ii spun la revedere tatalui meu si ma dau jos din masina cu scopul de a o pune la punct pe cateaua aia de Amalia o data pentru todeauna. Acum o sa auda ce am eu de zis. Si nici nu ma intereseaza daca sunt atatia ochii pe mine.

-Te-ai ratacit cumva? 

Cuvintele mi-au iesit asa de veninoase si de taioase incat oricine altcineva s-ar fi ascuns dupa o piatra tremurand de frica. Dar nu, nu si Amalia. 

-Ai vreo problema cu mine sau ce? Aceasta scoala este un loc public asa ca pot fi aici daca vreau.

Daca as fi putut as fi sugrumat-o acolo, dar violenta nu este unul din atuurile mele, oricat as vrea sa ii rup parul din cap.