Crazy Love

Cap 7. A doua scrisoare

                     Bianca POV

A fost o noapte grea pentru mine. Plina de intrebari la care trebuie sa gasesc raspunsuri. Dimineata a venit mai repede decat ma asteptam si desi e mai si ar trebui sa fie cald azi pare o zi friguroasa. Dupa mesajului lui Daniel, pe care am ales sa-l ignor, din frica recunosc, am decis ca e cazul sa ma bag la somn. Chiar nu mai aveam chef de alte probleme.

-Bianca, hai mai repede daca nu vrei sa intarzi.

Vocea tatalui meu ma alerteaza ca intradevar sunt in intarziere. La dracu, inca nu m-am decis cu ce sa ma imbrac azi. Pare frig asa ca rochitele si fustele ies din calcul.

Dupa zece minute de invartit m-am decis ca niste blugi si un tricou sunt perfecte pentru azi. De obicei sunt adepta hainelor elegante. Nu pot spune ca imi pasa mult ce port, dar sunt Bianca, iar celorlalti le pasa ce port eu. Imaginea mea e unul din avantajele pe care le-am avut intodeauna. Ca oameni sa te respecte trebuie sa stii cum sa faci o haina sa arate bine pe tine. Dar azi nu ma simt in largul meu in a iesi in evidenta. Cateodata imi doresc macar pentru o zi sa nu mai fiu Bianca ci altcineva, cineva care poate trece neobservat, cineva pe care ei nu ar trebui sa judece mereu.

Drumul pana la scoala nu a durat mult, de obicei fac conversatie minima cu tata, dar azi sincer nu ma simt in stare. A incercat de cateva ori sa ma faca sa vorbesc dar nu a reusit sa scoata de la mine mai mult de cateva fraze, raspunsuri simple.

Nu apuc sa ma dau jos din masina ca puteam sa le observ privirile. Ma cercetau, calculau, asteptau sa vada cum sunt eu azi. Imi asteptau zambetul si atitudinea superioara pe care o afisez zilnic asa ca am decis sa le dau ce vor. Putini sunt cei care atunci cand intru in scoala nu isi indreapta privirea catre mine. Lor le sunt recunoscatoare in zile ca astea.

Le puteam auzi soaptele, "uitate la tricoul ei" ,"ce par frumos are","ce viata trebuie sa ai, sa fi asa perfecta, am auzit ca niciodata nu a plans pana acum". Asta din urma aproape ma facut sa rad. In fiecare zi ma prefac ca nu aud micile susoteli si  barfe pe care le spun despre mine. Mi-e mai usor sa le ignor. Dar recunosc ca ce am auzit in continuare mi-a facut zambetul sa dispara. "Normal ca nu a plans, unde ai mai vazut tu o vipera cu sentimente". Asta se pare le-a facut pe prietenele ei sa rada. Intorc capul, curioasa sa vad cine imi strica ziua asa de dimineata dar imi dau seama ca e rockerita nebuna, Divia daca nu ma insel, sora lui Daniel. De asemenea imi dau seama ca a vrut ca eu sa aud. Fara ai acorda o a doua privire m-am intors si m-am indreptat spre dulapul meu.  Nu sunt o lasa si nu dau inapoi in fata celor care ma insulta, dar am prea multe probleme ca sa imi mai fac altele.

-Deci am decis ca albastru si verde nu fac o combinatie prea stralucita. Chiar nu trebuia sa imi cumpar o bluza verde si sa o asortez la blugi mei. Ahh, macar de as slabi vreo 5-6 kg. Sunt prea grasa.

Incerc de obicei sa ignor palavrageala inutila a lui Misty dar azi nu am chef. Toata ora de biologie pana acum ma batut la cap despre bluza ei cea noua, despre rujul ei roz si despre noul program de slabit.

Ora sa terminat mai repede decat mi-am imaginat. Nu pot spune ca am invatat ceva. Cu Misty in dreapta ta e tare greu sa te concentrezi.

Imi dau seama ca trebuie sa imi iau cartea de matematica din dulap pentru ora urmatoare, asa ca decid sa ma grabesc. Pauza nu dureaza mai mult de cinci minute si din pacate clasa de matematica e in ultimul corp al cladiri asa ca va trebui sa ma grabesc daca vreau sa ajung la timp.

Deschid dulapul in graba, grabita sa imi iau cartea de matematica cand observ un alt biletel strain in dulapul meu. Uitandu-ma in stanga si in dreapta, asigurandu-ma ca nimeni nu ma priveste il iau si il deschid usor, curioasa de continut.