ALEASA LUI 🔞

Prolog

- Oooohh nu, nu, nu , nu te roooog nuuu, stai, la naiba sa te ia, asteapta ma !!
" Aaaah pe naiba, nu pot sa creeeed asa ceva !" Continui sa urlu in mintea mea, trantindu mi frustrata ghiozdanul pe trotuarul murdar de langa statia de autobus. " Nu pot sa cred ca am pierdut autobusul, acum ce voi face?! Sper sa nu fie acasa si sa isi dea seama ca intarzi!" Frustrarea si nervii mei provocati de plecarea autobusului inainte ca eu sa apuc sa urc, sunt brusc inlocuite de teama, imi simt inima cat un purice si pot sa jur ca imi tremura picioarele. Ma asez pe banca rupta si veche din statie si astept strangadu mi ghiozdanul la piept in timp ce un nod imens mi se fixeaza in gat si simt ca devine din ce in ce mai greu sa respir.
- Hei Zara, esti bine?
Sunt rupta din gandurile mele infricosatoare, de vocea ingrijorata a bunului meu, si poate singurul, prieten Patrick, care se pare ca m a ajuns din urma. Suntem amadoi colegi de clasa la liceul Greeenwood Community High School, in ultimul an.
- Mdaaa.... Rostesc dezamagita. Am... am pierdut autobuzul din nou!
Doar gandindu ma la ceea ce tocmai am spus simt fiori reci prin tot corpul
- Eeh haide vine imediat urmatorul, de ce esti atat de suparata, aveai vreo programare? Rosteste incercand sa faca o gluma.
Insa starea mea de spirit nu e tocmai adecvata pentru glume, mai ales genul asta de glume neamuzante, totusi poate cu alta ocazie ar fi scos un chicot de la mine, dar nu de data asta, as vrea sa ii explic totul insa nu o pot face, e prea riscant, asa ca o iau pe ocolite.
- Tata..... Ma surprind cand imi aud vocea atat de sparta
- Se va supara tatal tau din nou ca vei intarzia?
Nu spun nimic insa scutur afirmativ din cap, iar el imi raspunde strangadu si buzele cu empatie si intelegere
- Eh haide, sigur va intelege, pana la urma nu e sfarsitul lumii daca intarzii 15 minute.
Incearca el sa ma consuleze.
Din pacate nu pot sa ii explic ca defapt poate chiar va fi sfarsitul lumii, sau cel putin sfarsitul meu cu siguranta. Incep sa tremur din nou privindu mi pierduta tenesii uzati cu cateva pete pe ici pe colo iar in minte imi apar din nou tot felul de ganduri si ingrijorari. Patrick observa ca nu sunt tocmai in apele mele asa ca pentru a ma ajuta incearca sa schimbe putin subiectul cat timp asteptam. E dragut din partea lui ca decide sa ramana cu mine in timp ce astept, el nu e nevoit sa mearga cu autobusul caci sta la doar cateva strazi distanta, in timp ce eu stau tocmai la capatul orasului, liceul e undeva inspre centru asa ca, cu toate ca nu e un oras mare, Greenwood e mai degraba un mic orasel de la tara , imi ia in jur de 30/40 minute cu autobusul ca sa ajung, apoi mai am de mers inca vreo 10 minute pe jos din statie unde cobor pana acasa.
- Si cum stai cu invatatul pentru examenele finale?
- Destul de bine as spune, inca am ceva probleme cu matematica, imi este efectiv imposibil sa o inteleg. Intru in jocul lui, si pentru cateva momente reusesc sa ma mai linistesc.
- Te pot ajuta daca vrei, sti ca sunt cel mai bun!
Chicotesc
- Multumesc mi ar prinde bine putin ajutor
Urmeaza cateva momente de liniste stanjenitoare, de obicei nu avem astfel de momente, vorbim destul de mult despre orice, insa e evident ca starea mea ma impiedica sa ma mai gandesc la ceva pentru a face conversatie
- Iti vine sa crezi ca e ultimul an, si nu va mai trebuii sa venim in mizeria asta de liceu? Incearca din nou sa deschida o conversatie
Deschid gura pentru a i raspunde, insa ma opresc atunci cand aud motorul turat al unei masini venind spre noi.
Un bugatti decapotabil de un galben aprins opreste in fata statiei de autobus cu motorul pornit, imi dau ochii peste cap cand vad doi baieti pe locurile din fata si foua fete blonde si suple pe locurile din spate, imbracati in uniforme scolastice negre cu rosu
- Ce faceti leprelor, asteptati autobusul!!
Striga soferul catre noi in timp ce celalti pasageri incep sa rada in hohote.
Ei sunt elevii liceului privat care se afla vis a vi de liceul nostru. Niste pusti de bani gata a caror parinti isi permit sa ii imbrace cu cele mai scumpe toale si sa le cumpere cele mai luxoase masini
- Da, vreti sa va pastram un loc? Le raspund eu taios
De obicei nu raspund la astfel de provocatri, prefer sa privesc in alta parte si sa trec neobservata pentru a evita conflictele.
Nu imi raspund, in schimb una dintre fetele blode arunca spre noi cu un pahar de carton plin cu un lichid maroniu ce pare a fi cafea pe care il tine in mana si aproape ca ne nimereste, paharul cazand chiar in fata noastra si improscand cu cafea peste picioarele noastre.
Patrick se ridica nervos pentru a riposta insa soferul masinii accelereaza in forta si pornesc continuand sa rada de noi.
Aaah ii uras atat de mult, urasc genul asta de oameni, mereu incerc sa ii evit, doar pentru ca nu am cele mai noi si scumpe haine si poate nu am cel mai performant telefon, defapt nu am deloc, si cu siguranta nu conduc vreo masina, au impresia ca ei sunt superiori iar eu si cei ca mine suntem " leprele" asa cum ne spun ei, societatii, si ca nu meritam sa fim respectati. Din pacate in drumul meu de la liceu pana la autobus imi este imposibil sa nu trec prin fata liceului lor asa ca de cele mai multe ori aproape ca alerg pana la autobus privind doar in pamant in speranta ca nu voi fi observata, de cele mai multe ori ii aud cum striga dupa mine jicnindu ma in diverse feluri si injurandu ma. As vrea sa pot protesta si sa le inchid gura o data pentru tot deauna, insa stiu ca nu as putea sa o fac, ori ce as spune nu ar schimba faptul ca eu arata cum arat iar ei sunt asa cum sunt....
- Idiotii naibi, abia astept sa scapam de ei si sa nu mai fim nevoiti sa mai dam ochii cu ei vreodata! Spune nervos printre dinti Patrick
- Mie imi spui, imi este efectiv scarba de genul asta de oameni, sper sa nu mai am de aface cu ei pe viitor!
Ma uit in jos la ginsi mei de un albastru spalacit si observ ca mi s au patat cu cafea. " la naiba" rostesc eu fara sa vreau cu voce tare
- Oof imi pare rau, si pe mine m au nimerit
- E inregula, am sa ii spal acasa .... Spun cu jumatate de gura dezamagita fiind
M ai povestim putin despre examenele ce vor avea loc anul acesta, incercand sa uitam incidentul de adiniauri, si in cele din urma apare si autobusul, ne luam ramas bun cu o imbratisare si urc in autobus. Ma asez pe un loc liber iar acum ca am ramas din nou singura starea mea de agitatie si anxietate revine in forta. Imi simt inima iesind din piept pe masura ce ma apropii tot mai mult de statia mea, imi var mainile in buzunar pentru a nu observa nimeni cat de tare imi tremura, nu ma pot vedea insa simt ca toata culoare de pe fata mi a disparut si am devenit palida. Inghit in sec de cateva ori din cauza gatului uscat care incepe sa ma deranjeze tot mai tare. Cand autobusul opreste in ultima statie, imi fac curaj apoi trag o gura mare de aer, cobor si imi simt palmele ude si lipicoase din cauza transpiratiei, nu e cald afara insa eu ma simt de parca as fi pe o plaja de pe o insula exitica, asta probabil din cauza anxietatii. Ma indrept cu pasi grabiti spre casa, cu toate ca e ultimul loc de pe lumea asta in care as vrea sa merg, stiu ca nu am de ales, asa ca decat sa intarzii si mai mult si sa fie si mai rau ( daca se poate sa fie mai rau) prefer sa ajung cat de repede pot si sa infrunt situatia, nu e ca si cu m as putea ascunde.
Ajung in fata usii de la intrare si ma opresc, fac o pauza si trag din nou o gura de aer de data asta tinandu mi respiratia, de parca urmeaza sa fac scufundari pe fundul oceanului, incet cu mana tremurand deschid usa, daca tata este acasa poate dorme si nu observa ca am ajuns.
- Zara, pe unde naiba umbli!
O aud pe mama strigand, insa vocea ei nu transmite ura ci mai degraba ingrijorare amestecata cu usurarea de a ma vedea
- Mama... spun eu si imi eliberez in final aerul din plamani, am pierdut autobusul, imi pare rau !
Mama se apropie si ea putin speriata dar bucuroasa de mine si ma imbratiseaza calduros
- Ai noroc scumpa mea, tatal tau nu a ajuns inca acasa
- Serios? Exclam, si incep sa ma mai relaxez
- Da, cine stie prin ce bar isi face veacul la ora asta ...... dar te rog sa ai mai mare grija data viitoare, nu mai intarzia asa, data viitoare poate nu mai ai norocul asta si stii bine cum e tatal tau....spune cu vocea franta.
Fac o pauza si privesc spre podea
- Ooh draga mea, haide nu fi trista, e totul bine acum, ti am pregatit ceva de mancare din ce ne a mai ramas prin bucatarie, nu am avut prea multe insa ti le am pregatit cu drag, daca tot nu e el acasa, putem profita putin de asta
Imi face semn spre masa veche din sufragerie si ochii mi se lumineaza cand vad o farfurie ciobita cu cateva clatite pe ea si ceva ce seamana cu niste fructe deasupra. Incantata si rupta de foame ma napustesc peste ele
- Mama, sunt delicioase, multumesc !
Mananc vreo 4 clatite si cand ma uit in farfurie observ ca au mai ramas cam 3, asa ca ma opresc din mancat, vreau sa ii las si mamei, sunt sigura ca nici ea nu a mancat nimic azi, iar daca ii voi spune sa manance cu mine va refuza categoric dorindu si sa ma lase pe mine sa ma satur.
- Nu mai pot! Mint eu zambind
Adevarul e ca la cat de foame imi este as putea manca o tona de caltite, plus ca nici nu imi amintesc cand am mancat ultima oara asa ceva, tata nu ne lasa sa gatim astfel de preparate, spune ca sunt niste mizerii si prin urmare mama trebuie sa gateasca doar ceea ce ii place lui, iar noi putem manca doar dupa ce se satura el, insa de multe ori nu prea ramane foarte multa mancare deoarece nu avem destule pentru ca mama sa faca o cantitate mai mare .
- Eeh haide mananca tot, ai nevoie de energie pentru a reusi sa inveti.
Chicotesc
- Am destula energie mama, multumesc pentru masa dar chiar sunt plina, mananca tu restul inainte sa apara tata
Doar rostind cuvatul "tata" chipurile noastre devin palide si pline de frica, insa mama se tine tare
- Ok, haide mergi sus si apuca te de invatat, ramai acolo si nu cobora, daca vine el acasa poate este destul de beat incat sa se puna sa doarma
Scutur afirmativ din cap si arunc un zambet trist dupa care urc repede la etaj si ma inchid in camera. Ma inchid  e mult spus caci camera mea nu mai are o usa functionala, usa veche si scartaietoare a fost scoasa din tatani iar acum doar o proptesc in locul in care o data obisnuia sa stea .
Ma schimb repede de hainele mele vechi pe care le folosesc deja de cativa ani, norocul meu este ca nu am crescut atat de mult asa ca hainele de acum 3 ani imi vin inca destul de bine, si ma imbrac cu ceva mai lejer, niste pantaloni largi si o bluza subtire si comoda, la fel de veche ca si restul, are cateva gaurele pe ici pe colo insa de stat in casa e perfecta. Ma duc la baie si incerc sa imi scot petele de cafea de pe ginsi, din fericire reusesc destul de repede sa ii spal dupa care ii intind pe o sfoara care atatna deasupra cazii.
Ma intorc in camera si imi scot cartile cu materia pentru examene si notitele din ghiozdan, ma trantesc in pat, in pozitia turceasca apoi incep sa rasfoiesc materia pentru a mai invata, nu am telefon sau alte gageturi care sa imi distraga atentia, tata nu ne permite sa avem, spune ca doar el poate avea telefon iar noi nu avem ce face cu el asa ca ne este interzis, insa mama, fara sa stie el, a reusit sa isi faca rost de un telefon si sa il ascunda, il pastreaza doar pentru situatii de urgenta.
   Ma pregatesc intens pentru aceste examene, sunt constienta ca e singurul mod pentru a scapa o data pentru totdeauna din casa asta. Am nevoie sa imi iau examenele cu note mari si sa reusesc sa intru la o facultate buna cu bursa de studii, cat mai departe de casa. Intr un fel mi se rupe sufletul sa plec de aici stiind ca o las pe mama in urma, singura cu tata, insa ea ma sustine mereu si ma incurajeaza spunandu mi ca e singura mea sansa sa scap, sa plec si sa imi fac o viata mai buna, iar ea va fi bine se va descurca si poate intr o zi cand ma voi realiza va veni si ea la mine, si asa voi reusii sa o salvez, doar asa ne pot salva pe amandoua, invatand si sperand ca am sa reusesc.
E deja intuneric afara si imi simt ochii extrem de obositi, asa ca decid ca am invatat destul pentru ziua de azi, imi asez cartile ordonate pe noptiera improvizata din apropiere , si ma intind comoda pe pat.
La un momendat atipesca, insa nu pentru mult timp, sunt brusc trezita de zgomotul puternic al usii de la intrare care se tranteste, sar ca arsa in capul oaselor iar inima mea devine din nou cat un purice, "a ajuns", ma uit la ceasul de pe perete si vad ca e ora unu noaptea, incep sa tremur si simt un gol in stomac, ma asez din nou in pat ghemuita cu genunchii stransi la piept si imi trag patura peste cap, stiu ca nu ajuta prea mult, insa in felul acesta ma simt putin mai protejata iar asta imi ofera o farama de siguranta.
- Femeie! Unde dracu imi e mancarea?
Aud vocea groasa si nervoasa a tatalui meu venind de la parter
- Nu mai avem cartofi.
Raspunde mama calm, insa calmul ei ii este tradat de tremuratul vocii
- Dracu sa te ia de curva neneorocita!!
Urla si mai tare, iar eu tresar la auzul cuvitelor lui. Trupul mi se umple de frica si lacrimi incep sa imi curga pe obraz, imi musc buza in incercarea de a nu face galagie. Din fericire dupa cateva minute de liniste imi dau seama ca cel mai probabil este prea baut ca sa poata continua cearta si cu siguranta s a trantit pe canapea. O aud pe mama intr un final urcand tiptil scarile, semn ca tata a adormit. Isi strecoara capul prin spatiul ramas dintre usa si perete
- A adormit! Sopteste mama. Maine cand te trezesti sa ramai in liniste in camera pana cand te anunt eu ca pleaca
- Ok mami, te iubesc! Spun si incerc sa imi ascund suspinele de plans
- Si eu te iubesc, noapte buna!
- Noapte buna!
Maine e sambata asa ca nu am scoala, deci va trebuii sa am grija, sa ma ascund in camera mea in speranta ca nu ma va observa si ma va lasa in pace.
******
Sunt din nou trezita brusc de urlatele tatalui meu
- Sa te ia dracu, sa te ia de panarama nenorocita ce esti!!!
Deschid ochii dintr o data din cauza sperieturii, insa ii inchid la loc cand lumina diminetii imi raneste retina. Tresar din nou cand aud zgomotul de ciobur spargandu se in mi de bucati, probabil lovind ceva dur precum un perete sau podeaua. Intr un fel respir usurata " asta inseamna ca nu a lovit o pe mama" imi spun eu, ma ghemuiesc din nou in pat si ma acopar in totalitate cu patura, as vrea ca scutul acesta al meu sa fie atat de puternic incat sa nu pot auzi nimic, insa nu am norocul acesta, si continui sa aud tipetele nervoase si injuraturile tatei.
- Unde ii curva aia de ficata, ha?? Chiam o in momentul asta sa vina aici!
" Oooo nu, te rog nu, nu,nu!" Ma rog eu in mintea mea, nu vreau sa merg si sa dau ochii cu el acum, cine stie ce mai vrea de la mine, stiu oricum ca orice as face nu l ar multumi ba chiar mai mult se va enerva pe mine dor pentru ca respir .
- Te rog, laso in pace, e in camera ei doarme
Imi vine sa plang si mai tare cand aud vocea rugatoare a mamei.
Aud din nou sunete de obiecte aruncate si frica mi se intensifica " Te rog nu o lovi, nu o lovi"
- Chiamo in momentul asta sau dracu va ia pe amandoua, va omor cu mana meaaaa!
- Zaraaa scumpo!
Ma striga destul de incet mama, aud cum ii tremura vicea si imi pot da seama cat e de speriata, nu o condamn si eu sunt la fel de speriata, as prefera in acest moment sa dispar pur si simplu de pe lumea asta, sa nu mai exist, de ce trebuie sa fie asa? De ce trebuie sa indur toate astea? Sunt satula sa traiesc doar in frica, sunt satula sa o vad pe mama cum se chinuie sa ii faca pe plac tatei pentru ca acesta sa nu ne mai agreseze si sa fie multumit, sunt satula sa fiu tratata de el ca si cum as fi un jeg de om care nu merita sa traiasca, m am saturat sa ma simt mereu vinovata de tot ce se intampla, sa nu ma simt niciodata indeajuns de buna , sa simt ca orice as face este gresit si ca e vina mea daca cei din jur sunt nemultumiti si suparati..... Stau nopti si zile imaginandu mi cum ar fi sa o iau pe mama si sa fugim, sa fugim cat vedem cu ochii, insa unde sa fugim? Mi as dorii ca mama sa faca ceva sa scapam de el, sa ia atitudine si sa se salveze, uneori sunt nervoasa pe ea din cauza asta, insa apoi ma gandesc ca, ce am putea face? Nu avem rude la care sa putem merge, politia nu face nimic ca sa ne ajute, ultima oara cand mama a sunat la politie pentru al reglama , politia nu a facut altceva decat sa il cheme la sectie sa ii ia o declaratie dupa care i au dat drumul, apoi a venit si mai mervos acasa si a lovito pe mama pana a ajuns in spital. Tare m am speriat atunci, situatia a fost atat de rea incat nu credeam ca isi va mai reveni, nu era peima oara cand ajungea la spital in uram unui conflict cu tata, insa de data aceasta era mult mai rau decat a fost vreodata. Il urasc, il urasc pe tata din toata fiinta mea,doar ca dupa atatia ani, frica de el a devenit atat de mare incat a ajuns sa ne controleze vietile, e motivul principal pentru care nu avem curajul sa plecam, ne este frica, si cu toate ca as prefera sa o iau pe mama si sa fug cu ea sub un pod, imi este frica ca ne va gasi si acolo, si cine stie ce ne va face daca il vom infuria si mai tare, nu putem risca .
Nu o las pe mama sa ma mai strige, nu as vrea sa il irit si mai tare pe tata, asa ca cu o teroare incredibila in suflet si cu intregul corp tremurand incontrolabil imi fac curaj si ies din camera, imi mut privirea in pamant caci nu vreau sa fac contact vizual cu ochii lui demonici plini de venin si cobor desculta scarile pana in living
- Dormi, fira i al dracu, dormi, la ora asta!! Esti o puturoasa si o curva la fel ca si ma ta . Striga spre mine iar eu tresar la fiecare cuvant. Ati muri in pula mea daca nu as fi eu sa va tin in casa mea si pe banii mei, scarbe nerecunoscatoare ce sunteti!
Imi simt ochii arzand plini de lacrimi insa incerc din rasputeri sa ma abtin, nu vreau sa ii dau satisfactia sa ma vada plangand asta l ar face si mai agresiv.
- Bob te rog!
O aud pe mama suspinand
- Taaaci ca te calc in picioare si pe tine !
Tipa si vad cu coada ochiului cum ridica mana incercand sa o loveasca insa se opreste cu ea in aer si isi indreapta din nou atentia asupra mea.
- Trecu si strange cioburile!
Ma prinde puternic de umar si ma impinge spre peretele care separa livingul de bucatarie, la baza caruia sunt imprastiate zeci de bucati de sticla, unele mai mari altele mai mici. Aproape ca ma impiedic din cauza fortei cu care am fost impinsa insa imi regasesc echilibrul in timp. O privesc pe mama iar ea se apleaca sa imi aduca o pereche de slapi pentru ca asa cum spuneam sunt desculta. Tata observa gestul ei si o intrerupe agresiv
- Sa nu te prind ca ii dai ceva, las o asa desculta, si nu ma enerva ca ti o pun sa le stranga cu gura!
Nu mai comentam nimic si ne supunem cu lacrimi in ochi si frica in sange.
Aduc o matura din bucatarie, ma aplec si strang cu mana cioburile mari aruncandu le intr un sac de gunoi, dupa care incep sa matur. Nu ma uit inspre directia tatei insa aud canapeaua scartaind, semn ca s a asezat, da drumul tare la televizor si ii cere mamei sa ii aduca o bere rece din frigider.

P.S.
Nu uitati sa votati capitolul daca va placut, sa imi dati un fallow caci ma ajuta foarte mult, si sa adaugati aceasta carte in biblioteca voastra pentru a fi la curent cu noile capitole!
Pupicei mititei!!😘