ALEASA LUI 🔞

CAPITOLUL 14 Mike

Nemernicii!! E sase dimineata si toata lumea ma suna disperata.
Astazi e o zi importanta, trebuie sa ne intalnim cu un posibil viitor finantator al unui nou proect cu energie verde, care prevede suplimentarea oraselor mici exclusiv cu energie regenerabila, asa ca da, prezenta mea este extrem de solicitata.
Fac repede un dus, apa calie se pare ca ma readuce la realitate, imaginile de aseara im reapar in fata ochilor, as vrea sa scutur din cap si sa trec peste, insa nu pot, era atat de superba, atat de perfecta si vulnerabila in fata mea, o doream atat de mult incat nici nu inteleg cum am reusit sa ma opresc inainte sa ii fac vreun rau... Da stiu, suna stupid, nu asta era scopul meu? Sa o aduc la mine in casa, sa o fac a mea si sa imi intemeiez o familie, sau ma rog sa fac copii?? Evident nu pot face asta asa pur si simplu, nu pot profita de ea si sa ma folosesc de astfel de momente de vulnerabilitate ca sa o fac a mea, vreau sa isi doreasca asta, vreau sa ma doreasca!
Ma imbrac pentru intalnire, intr un costum bleu elegant, e doar ora sapte, deci mai am timp. In graba mea, aproape ca ma impiedic cand cu coada ochiului zaresc o silueta intunecata stand la barul din living, fac doi pasi in spate si doar apoi imaginea imi devine clara. Este ea, cu un halat din matase, negru, sta cu spatele la mine, ocupata find cu umplerea unei cesti de cafea. Se pare ca reactia mea nu a fost neobservata caci imediat trupul i se intoarce brusc nouazeci de grade. Ochii ii sunt larg deschisi semn ca si ea s a speriat de prezenta mea aici. Insa in doar cateva momente chipul ei superb cu ochii mari si buzele intredeschise, devine rosu ca focul, isi muta privirea jenata in pamant si se intoarce pe varful degetelor inapoi spre ceasca de cafea de pe bar, sta asa imobilizata rugandu ma parca sa plec cat mai repede. Imi scapa un mic zambet, stiu ca e asa din cauza celor intamplate cu cateva ore in urma, se pare ca efectul achoolului a trecut lasand loc amintirilor. Pe de alta parte, ma simt si vinovat, deja are o parere cat se poate de proasta despre mine si cu siguranta comportamentul meu salbatic nu a prea fost de mare ajutor..... Imi e greu sa stiu cum sa ma mai comport in preajma acestei fete...
- Ma duc la munca, sper sa ma intorc la timp pentru cina.
Spun dregandu mi glasul, si incercand sa sparg acea admosfera stanjenitoare care s a abatut asupra noastra.
Nu raspunde, defapt nici nu misca un deget, asa ca fara sa mai insist imi continui drumul.
**************

Sunt sigura ca asta o sa o faca sa se simta mai bine, imi spun eu in timp ce cobor din masina si ma indrept spre casa.
Imi verific ceasul de pe mana, este ora 19:00, am ajuns la fix, am suficient timp sa fac un dus si sa ma pregatesc pentru cina
- Domnule! Bine ai revenit, cum va fost ziua ?
Ma intampina Peter
- Destul de agitata insa cred ca l am cucerit pe inganfatul ala.
- Excelent domnule !
-Multumesc, unde este Zara?
- Nu am prea vazuto astazi, a coborat doar cat sa manance pranzul, iar de atunci este tot in camera ei.
- Inteleg.
Spun putin dezamagit, stiind ca este acolo din cauza mea.
- Este totul in regula Domnule? Isi drege glasul. Intre voi doi, ma refer.
- Nu stiu ce sa spun Peter, insa am sa incerc sa fac sa fie .
- Ma bucur sa aud asta, este chiar o fata buna, cred ca este exact ce aveti nevoie.
- Multumesc Peter! Spun indreptandu ma spre scari. Anunta te rog ca voi fi gata pana la 20:00 pentru cina.
Ma grabesc sa ma pregatesc pentru cina, nu pot sa mint, am putine emotii. "Pe bune, chiar spun asta? Nu imi amintesc sa fi avut emotii vreodata mai ales in asemenea situatii"
Stiu ca am sa ii aduc o veste care o va bucura, sau sper macar sa ii schimbe dispozitia, sau cel putin sa vorbeasca cu mine din nou.....
Imbracat intr o pereche de pantaloni visinii asortati cu o chamasa neagra cu manecile ridicate, ma opresc in fata usii camerei ei. Bat la usa si astept, insa nimeni nu imi raspune, defapt nici nu aud vreo miscare venind din dormitor. Asa ca fara sa stau pe ganduri deschid usa si imi sptrecor capul, strigado, insa fara nici un raspuns.
Spre surprinderea mea e destul de dezordonat totul, plapuma de pe pat si doua perne sunt pe jos, fotoliul este mutat de la licul lui, cateva haine imprastiate pe covor si un prosop de baie aruncat pe un scaun. Analizez camera cu inima batandu mi tot mai tare si imi fac drum spre sifonier, din fericire ea este acolo, ghemuita pe jos inconjurata de un munte de haine.
- Fetito, esti bine?
Intreb cu glasul ingrijorat, apropindu ma incet de ea
Ma asez langa ea si incep sa aud mici suspine
- Hei fetito ce s a intampalt, vorbeste cu mine.
O mangai usor pe cap si pe spate insa suspinele ei devin si mai puternice.
- Zara, te rog, nu mi face asta, nu pot sa te vad asa.
Ii ridic usor capul pe care si l tine sprijinit pe genunchi, in asa fel incat chipul ei sa fie la acelasi nivel cu mine.
- Imi este atat de rusine!
Rosteste printre suspine duca care se arunca cu capul pe umarul meu continuand sa planga.
- Oof, fetita mea, nu are de ce sa iti fie rusine, nu ai gresit cu nimic, e doar vina mea pentru ceea ce s aintamplat, si imi pare foarte rau....
Spun sincer, in timp ce o strang si mai tare in brate.
- Nu....nu...nu....... Doar eu sunt de vina......
- Hei, nu spune asta!
Vocea mea devine mai serioasa insa blanda in acelasi timp. O dezlipesc putin de mine si o fortez sa ma priveasca in ochi.
- Asa e, nu ar fi trebuit sa fac asa ceva, eu nu beau, nu sunt o achoolica la fel ca tata, nu ar fi trebuit, imi e asa de rusine!!
Ochii ii stralucesc, insa nu de fericire ci din cauza lacrimilor, simt un topor lovindu ma in piept, doar privind o cum sufera, fata ei inocenta, pielea alba si delicata, buzele rosii si carnoase, toate au eisparut, acum intregul chip ii este rosu si umflat din cauza plansului, si cu toate astea e al naibii de feumoasa, dureros de frumoasa. Imi vine sa urlu de frustrare vazando plina de lacrimi si tristete.
- Fetito, nu ai gresit cu nimic, ok? E vina mea, si imi pare rau, insa acum am nevoie sa te linistesti pentru ca nu mai rezist sa te vad asa. Te rog!
Ii tin ambele maini pe obraji fierbinti, ma priveste din nou in ochi, ma prinde cu mainile ei fine si mici de incheieturi, si in acest moment ceva se schimba, intreaga atmosfera se schimba, am ramas doar noi intr un spatiu gol, hainele si sigonierul au disparut, suntem doar noi doi, respiratile noastre zapacite si bataile inimilor ce bat la unisol.
- Ai fi putut sa profiti de mine pana la capat daca ai fi vrut, iar eu nu as fi avut forta necesa sa ma opun, insa nu ai facuto. Am ramas fara scrupule in fata ta, am stat goala in fata ta de parca as fi fost o panarama.
Planusl i se agraveaza din nou, insa de data asta cuvintele ei ma deranjeaza profund, si nu pot ascunde asta.
Ma ridic brusc de jos si o trag si pe ea dupa mine, ne oprim in fata oglinzii imense, continua sa planga si sa se uite in pamant asa ca ii ridic barbia pana ce privirea ei intalneste reflexia noastra. E in continuare imbracata in paltonul ei negru, i se zareste pe dedesupt o lenjerie in aceasi culoare. Aproape ca ma pierd vazando imbracata cu altceva decat cu acele pijamale largi si colorate ale ei.
- Uitate!! Zara, esti superba, esti o persoana atat de buna si de pura, esti desteapta si amuzanta uneori, oooh si mai esti si al naibi de rea cand vrei asta, esti vicleana si puternica, esti o luptatoare Zara, esti orice dar nu o panarama. Si sa nu te mai aud vreodata ca spui asemenea lucruri oribile despre tine, caci data viitoare nu am sa mai trec cu vederea.
Spun cat se poate de serios.
Ramane incremenita auzind cuvintele mele, nu imi dau seama daca e fascinata sau speriata insa nici nu imi pasa, i am spus ceea ce cred cu adevarat despre ea, modul in care eu o vad, si inca nu le am spus chiar pe toate, mai pastrez ceva si pentru mai tarziu. O prin de ambi umeri si o intorc spre mine, ii sterg lacrimile de pe obraji si o strang din nou la piept.
- Acum gata  gata cu plansul te rog, si sa nu iti mai fie niciodata in viata asta rusine de mine, orice s ar intampla poti sa ai incredere in mine, nu trebuie sa te simti stanjenita de absolut nimic.
Incuvinteaza dand din cap. Mai stam cateva minute imbratisati cat se ne bucuram unul de parfumul celuilalt.
- Haide, trebuie sa mancam, si am o surpriza pentru tine.
- Surpriza?? Ce surpriza??
Spune curioasa si incantata in acelasi timp
Nu ma pot abtine sa nu chicotesc, insfarsit chipul i s a luminat, inca se vad pe el urmele suferintei de mai devreme, insa acum ochii ii lucesc din nou, iar de data asta nu din cauza lacrimilor.
- Ai sa vezi !
Rostesc cu glasul misterios dupa care ii fac scurt cu ochiul, se inroseste din nou in obraji, iar mie imi vine sa o mananc.
Expresia ii paleste din nou cand se uita in jurul ei
- Si cu ce ma mai imbrac acum? La ce haos e aici, nu cred ca mai gasesc ceva decent...
- Fetito, din partea mea potis a vi si asa, plus ca nu iti vine rau deloc. Rad eu. Apropo, ce s a intamplat cu pijamalele tale faimoase?
- Eeeh, sunt la spalat si doar asta am mai gasit aici .....
Spune in timp ce isi plimba agitata o mana prin par.
- Esti superba !
- Nu pot veni asa!!
Ma cearta ea .
- Okok, lasa ma sa te ajut, nu ai distrus chiar totul.
Trec pe langa ea, facandu mi lic printre mormanele de haine care poposesc pe jos, si ajung la usa dulapului care nu pare deschisa, zambesc in sinea mea caci stiu exact ce se afla aici.
Deschid usa, si asa cum banuiam, totul este intact, diverse rochii elegante stau agatate pe umeras asteptand sa fie imbracate. Arunc o privire rapida la toate, insa ochii mi se opresc pe ultima dintre ele. O scot usor din dulap si i o arat.
- Deci ce zici??
Expresia ei, imi este indeajuns incat sa inteleg ce gandeste iar eu zambesc din nou.
Ma apropii din nou de ea si ii ofer rochia, stand in fata oglinzii o cuprinde si si o aseaza neincrezatoare pe langa corp privindu se timid  in oglinda.
-Esti superba!
Ii soptesc la ureche, stand in spatele ei si privindu i reflexia.
Imi zambeste timid inapoi, dupa care o sarut usor pe gat si parasesc sifonierul.
Cobor jos unde masa este pregatita si iau loc in capul mesei asteptand ca scaunul din drepta mea sa fie si el ocupat.
Sunt plin de emotii de tot felul, nici nu stiu ce mai simt, imaginea ei o port mereu cu mine, e atat de frumoasa cand zambeste, cand e furioasa, speriata sau trista, e frumoasa oricand si oricum, nu are nevoie de haine scumpe si machiaj ca sa arate precum o zeita, defapt naturaletea ei ma fascineaza si mai tare. E o fata atat de puternica, nu pot sa imi imaginezi prin cate a trecut, si cu toate astea uite o aici, in casa mea, gata sa fie insfarsit libera de terorile in care a trait atatia ani.....E atat de piternica si curajoasa, nu stiu daca eu as putea sa fiu la fel daca as fi avut viata pe care a avuto ea........ Are toate calitatile, e frumoasa, puternica, blanda, desteapta, si fermecatoare ......... Chiar cred ca Peter a avut dreptatea, este exact ceea ce am nevoie..
Siruri de ganduri imi este intrerupt cand aud pasi apropidu se de mine, imi intorc privirea si o zaresc .
E doar la cativa metri de mine, iar cand privirile noastre se incruciseaza pentru cateva secunde, emotile o cuprind si isi muta privirea spre podea, cu o mana isi strange cotul celeilalte maini si sta asa nemiscata. Ma ridic de pe scaun si cu pasi apasati, de parca as fi un leu la vanatoare de antilope, ma apropii de ea. O privest de sus pana jos, de sute de ori pentru a fi sigur ca imaginea imi va ramane pe veci in minte, poarta rochia pe care i am ales o, o rochie cu bretele, simpla neagra, lunga din satin, care ii cade perfect pe langa corpul ei micut.parul usor buclat ii cade cu delicatete peste umeri, si un parfum de flori de primavara imi umple narile. Simt ca plutesc pe un nor.
O cuprin usor de umeri si ii aplic un sarut scurt pe crestetul capului dupa care isi ridica privirea spre mine.
- Nu am cuvinte sa te descriu.
Zambeste din nou timid, si se inroseste in obraji.
O conduc la masa si ii trag scaunul pentru a se aseza.
Ma asez si eu langa ea, iar pentru cateva minute nici unul dintre noi nu spune nimic, doar mancam, sau mai bine zis ea mananca in timp ce eu nu ma satur sa ii privesc fiecare gest si lucru pe care il face.
In cele din urma imi dreg putin glasul, pentru a i atrage atentia, dupa care continui:
- Am o surpriza pentru tine.
Privirile ni se intalnesc si chipul i se lumineaza.
Ma intorc sa iau geanta de laptop care statea agatata pe sptaraul scaunului, scot laptopul, in tot acest timp ma priveste curioasa si confuza. Il deschid si incep sa caut ceea ce vreau sa ii arat.
-Poftim!
Ii spun intizandu i in cele din urma computerul, pe care aceasta il insfaca mai relede decat ma asteptam.
Pentru cateva secunde priveste confuza ecranul, apoi dintr o data isi deschide larg oghii, iar buzele i se deschidsi ele, o expresie surprinsa ii apare pe chip. Ma priveste scurt dupa care priveste din nou acel ecran, ca si cum m ar intreba daca chiar este adevarat ceea ce vede, ma priveste din nou iar eu ii raspund afirmativ miscandu mi capul si zambindu i.
Atentia ei se indreapta din nou inspre laptop, unde pentru cateva minute ramane imobilizata, uitandu se din nou si din noi peste ceea ce ii apare in fata ochilor.
- Nu cred!!!
Spune cu vocea tremurata de incantare.
- Ba da fetito!
- Am luat toate examenele cu nota 10!!! Exclama extrem de fericita. Mai putin la mate unde am luat 9 dar e in regula .
- Sunt mandru de tine
Ii raspund la fel de incantat.
- Iti dai seama, cu noatele astea pot merge la orice.....
Fraza ei se intrerupe brusc, cuvintele ii raman suspendate in aer si intreaga admosfera devine apasatoare, o liniste cumita se abate peste noi, chipul fericit a disparut, iar zambetul i a murit.
Simt din nou o durere in piept care repede se raspandeste in tot corpul.... Stiu exact ce voia sa spuna.
Indurerat, intind bratul spre ea si o strang usor de mana.
- E in regula .
- Multumesc ca mi ai aratat rezultatele .
Spune incercand sa se prefaca ca totul este bine, insa zambetul ei este unul fals, care incearca sa acopere tristetea profunda.
Ne petrecem urmatoarele minute in liniste, o liniste apasatoare ce ne face pe amndoi sa ne foim pe scune. Nu stiu ce as putea sa ii mai spun acum, ma simt vinovat ca toate visutile ei ii sunt spulberate din cauza mea.....
- Sa sti ca asta nu inseamna ca suntem prieteni.
Cuvintele ei rup linistea intr un mod dureros.
Incerc sa ma prefac ca nu ma afecteaza cea ce spune.
- Adica?
- Adica nu suntem prieteni, chiar daca s a intamplat ceea ce s a intamplat aseara, nu vreau sa ai o impresie gresita, parerea mea despre tine nu s a schimbat, nu o sa fiu niciodata ceea ce iti doresti sa fiu.
- Imi doresc sa fii doar tu.
- Dar nu pot sa fiu, nu sunt altceva decat prizoniera ta, m ai santajat sa raman, te ai folosit de mama ca sa ma faci sa raman aici in casa asta alaturi de tine, insa asta nu inseamna ca imi si face placere.
- Da ti putin timp sa te obisnuiesti, si ai sa vezi ca nu e atat de rau.
- Nu am nevoie de timp!!!
Tipa ea, lovind cu palma in masa.
Incearca sa isi stapaneasca furia si sa se controleze
- Nu am nevoie de timp, nu am nevoie de nimic din toate astea, crezi ca toata mancarea asta si hainele scumpe si platul asta , ma vor face fericita ??
- Zara, te rog, incerc sa fac tot posibilul ca sa te simti cat mai confortabil.
- Dar nu ma simt!!
Tipa din nou si se ridica in picioare.
- Nu ma simt confortabil, nu vreau sa ma simt confortabil, vreau sa plec departe de tine!!
Vocea ii devine tot mai ragusita plina de frustrarea si ura. Nu asteapta sa mai spuna ceva si o ia la fuga iesind din incapere.
Raman singur, i am simtit durerea, i am simtit fiecare cuvant taios, am simtit ura din sufletul ei pentru mine, e cumplit, atat de cumplit incat simt ca ma sufoc. Imi dreg disperat mainile prin par, incerc sa diger tot ceea ce mi a spus, incerc sa caut solutii pentru a i alina suferinta insa problema ei sunt eu, iar eu nu pot renunta inca la ea, nu pot sa o las sa plece, sunt un egoist si jumatate insa nu pot sa o pierd, dar nici nu pot sa continui asa. Nu stiu ce sa mai fac sau ce sa mai spun ca sa o ajut sa se simta bine, sunt constient de faptul ca doar pentru ca reusesc uneori sa o fac sa zambeasca, asta nu sterge toata suferinta pe care o simte. Nu merita asta, nu merita sa mai sufere, insa ce pot sa fac?
In cele din urma ma ridic de la masa si ma indrept spre camera mea, trecand prin fata usii ei pe jumatate de schise, ma opresc pentru o secunda si o vad ghemuita in pat plangand in asternuturi. Primul instinc este acela de a ma duce la ea, de a o lua in brate si a i spune ca totul i sa fie bine. Insa stiu ca as minti, si i as vinde iluzii false, prezenta mea acum i ar face si mai mult rau. In cele din urma decid sa ma aptin si sa imi continui drumul in camera mea .