ALEASA LUI 🔞

Capitolul 12 Zara

E atat de bine! Ma simt bine, ma simt in siguranta, doamne e ca un munte sub bratul meu slab si subtire, ii simt bataile regulate ale inimii si nu pot sa nu zambesc, e atata de placut sa te simti in felul acesta, parca as visa, defapt nu am visat niciodata atat de frumos......
"Ce dracu" sar ca arsa cand realizez ce se intampla, il privesc confuza cu inima in dinti, sta acolo in pat relaxat, cu bratele sub cap zambind cu dintii lui albi si perfecti. Imi simt sangele fierband in vene si sunt sigura ca am devenit rosie ca focul
- Neata fetito!
Nu am realizat ca este aici, imi amintesc ca la un momendat m am trezit, din nou, dintr un cosmar iar el a venit si m a imbratisat, apoi nu mai stiu nimic, ma pierdusem complet....
- Ce faci aici?
Vocea imi suna ragusita.
- Am decis ca nu te mai pot lasa singura, de ficare data cand plec patesti sau faci cate ceva.
Chicoteste si ma atinge usor cu palma pe obraz mangaidu ma. Aceasta banala atingere imi trezeste trupul la viata, simt impulsuri electrice in corp dar mai ales in abdomen si coapse, involuntar buzele mi se intredeschid si il vad pe Mike cum ma savureaza din priviri, isi linge buza de jos iar ochii ii sclipesc intr un mod ciudat, "cred ca am sa lesin ".
Inainte sa ma pierd cu firea, isi retrage mana lasandu ma cu un gol in stomac " e ciudat ca vreau sa ma atinga din nou?" " da Zara e ciudat, nu fi proasta, nu te lasa pacalita!" Ma contrazic eu cu vocile din cap.
- Esti ok?
Ma intreaba cand observa ca m am pierdut cu mintea in alta parte.
Fac gresala sa imi cobor privirea pe trupul lui, e din nou imbracat dor cu o pereche de boxeri, as vrea sa privesc in alta parte insa trupul lui perfect sculptat si unflatura dintre picioare, nu ma lasa sa ma uit in alta parte, parca as fi himnotizata de el
- Esti virgina?
Poftim? Raman cu gura cascata, uimita de intrebarea asta, ma inrosesc si mai tare, cum isi permita sa ma intrebe asa ceva?
- Nu e treaba ta!
Spun taios, vizibil deranjata de intreabarea lui, ma ridic din pat si aproape ca fug spre sifonier, nu am insa sanse sa scap caci il aud venind in spatele meu
- Stiu ca esti virgina, e ok nu trebuie sa te rusinezi.
Ma intorc spre el si il vad cum zambeste de parca tocmai a cucerit un intreg oras.
- Pleaca!
- Chiar vrei asta?
Nu, insa nu mai pot sa fac fata prea mult. Imi e greu sa ii rezist, apare mereu cu postura lui perfecta si relaxata, privindu ma viclean si impunator, ma intimideaza din toate punctele de vedere, iar uneori am impresia ca rade de mine, stiu ca poate nu e asa insa eu asa ma simt.
- Da, te rog!
- Ok, ne vedem in bucatarie peste o ora .
Nu apuc sa mai zic ceva caci iese din camera. Acum pot sa respir usurata si pot merge sa fac un dus linistita, inca ma simt slabita dar sper ca imi voi reveni dupa ce apa fierbinte imi va invaluii trupul.
********
- Pofta buna!
Aud din spate vocea barbatului care ma tine prizoniera in palatul lui.
- Ai intarziat
Spun continuand sa mananc din bol fara sa ma intorc spre el.
- 10 minute .
Chicoteste si se apropie asezandu se la masa langa mine.
- Imi dai voie sa iti tin companie ?
- E casa ta, fa ce vrei.
Nu il privesc insa pot sa ii vad cu coada ochiului, surasul din coltul gurii, "aaah ce ma enerveaza, de ce trebe sa aiba fata aia perfecta"
Manacam in liniste, poate e prea multa liniste, caci ma simt deja stanjenita insa pe el nu pare sa il afecteze, ma grabesc sa termin cat mai repede de mancat astfel incat sa pot scapa din situatia asta.
Ma ridic si imi spal bolul dupa care dau sa fug din bucatarie
- Avem oameni care sa le spele, stii?
" aaah cata aroganta, pe bune, nici farfuria nu si o spala singur?"
Ma opresc din fuga mea si fara sa imi pot explica de ce, ma intorc spre el, mare gresala, il vad cum sta in picioare sprijinit de blat cu mainile in buzunar uitandu se spre mine in acel fel..... nu stiu cum sa explic, are un mod de a ma perivi in asa fel incat simt ca mi se topesc picioarele, incep sa am intepaturi in stomac si inima sa imi bata tare, nu stiu cum sa reactionez si de cele mai multe ori ma pierd in ganduri si prefer sa evit orice fel de discutii, dar, daca e ceva ce am inteles de cand sunt aici, este ca, atunci cand e vorba de Mike nu prea e nimic de evitat, omul asta efectiv insista pana scoate ceea ce vrea de la mine. "Il urasc"
- Haide cu mine.
Spune, vazand ca am ramas inerta, trece pe langa mine si cu mana pe spatele meu ma conduce spre usa de sticla care da inspre curtea cu piscina .
- Ce facem aici? Intreb confuza. Parca "nu aveam voie" afara. Spun formand ghilimelele cu degetele in aer.
- De azi inainte poti sa iesi cand vrei in curtea conacului, bine inteles nu poti parasi teritorul adica nu poti iesi pe poarta, sau peste gard , nu stiu ce idei iti mai vin.  Evident asta are legatura cu conditiile pe care le am discutat si aseara, asa ca, atata timp cat te ti de cuvant si esti fata cuminte, esti libera sa iti faci de cap.
- Aah, iar cu mama cum ramane?
Simt un nod in gand cand retariesc din nou momentul acela oribil cand am aflat despre boala mamei.
Mike se opreste in fata mea si ma priveste serios dar calm direct in ochi
- Mama ta va fi bine, promit, am sa te las sa o suni in curand .
Nu raspund insa scutur recunoscatoare din cap, ceva din vocea lui mi a dat incredere si m a umplut de speranta, nu stiu ce m as face daca mama ar patii ceva, nu cred ca as putea trece peste asta.
- Facem o baie?
Schimba brusc subiectul, trecand de la starea serioasa la una relaxata
- Poftim?? Nu !
- De ce nu? Ai mai facut baie in piscina?
Ma uit la piscina mare dreptunghiulara din fata mea, e superba, e asezata undeva la un nivel putin mai sus in asa fel incat are un perete de sticla peste care se scurge surplusul de apa, jos pe iarba, intregul teritoriu se afla pe un deal asa ca e normal ca totul sa fie pe nivele diferite, unele mai joase altele mai inalte. Indiferent cat de frumoasa este piscina, mi se ridica parul pe mine cand vad prin apa transparenta cat e de adanca .
- Ai mai facut baie in piscina, nu?
Intreaba din nou, cand vede cum inghit in sec analizand apa
- Aaah, da.... De vreo doua sau trei ori, eram in clasa a noua cand m am furisat acasa la Patrick, tatal lui ii cumparase o piscina, insa evident nu ca asta, era una dintre acele modele care se monteaza pe o suprafata dreapta si pe care te urci pe scara, insa nu era foarte adanca, apa imi ajungea abea pana la coaste .
- Cine e Patrick?
Vocea i s a agravat asa ca ma uit nedumerita spre el,are privirea tensionata si maxilarul inclestat, " ce s a ales de persoana relaxata de adiniauri?"
- Aaah, e prietenul meu cel mai bun....
- Doar atat?
Ok, poate pot profita putin si eu de disconfortul lui, clar acest subiect il deranjaza.
- Da, e singurul meu prieten si cel mai bun, e un baiat extraordinar de care, acum ca ai adus vorba, imi este foarte dor.
- Pacat ca nu va mai puteti vedea!
Vicea lui imi spune ca defapt nu ii pare absolut deloc rau, este ironic, iar asta ma enerveaza .
- Poftim? Ai impresia ca acum doar pentru ca ma ti aici inchisa am sa iti permit sa imi controlezi restul vietii? Poate ca acum nu am de ales, insa nu va fi asa pe veci, nu ma poti tine aici pentru totdeauna, mai devreme sau mai tarziu tot voi reusi sa scap de tine, si in nici un caz nu am sa iti permit sa imi decizi tu viata si peietenii, cu cine pot si cu cine nu pot vorbi!
Cuvintele mele au exact efectul pe care mi l am dorit, l am ranit, l am luat prin surprindere si l am prins cu garda jos, evident nu e obisnuit ca oamenii sa ii vorbeasca asa, cred ca se crede ceva rege, insa eu nu am de gand sa ma inchin nimaniu, pufneste inganfat insa nu stie cum sa imi raspunda, momentele astea in care reusesc sa trec de zidul lui si sa il lovesc exact acolo unde il doare, imi da un sentiment de putere asupra lui.
- Fetito nu sti ce vorbest!
Momentul ne este intrerupt de vibratul telefonului din buzunar, il scoate citeste numele de pe ecran si cu ochii la mine, raspunde
- Alo ? Da..... da sigur, bine inteles......perfect, va astept.
- Au sosit analizele. Ma anunta el. Cam intr o ora va veni doamna doctor Mirella sa ne explice care sunt rezultatele analizelor, si tot odata iti va face si implantul contraceptiv.
Spune in timp ce e cu ochii inca in ecranul telefonului.
"Stai cee?, cat tupeu sa ai?" Nenorocitul, cum crede el ca poate face ce vrea cu corpul meu
- Nu vreau!
Isi ridica brusc privirea spre mine, ma asteptam sa fie nervos, aproape ca regret ceea ce am spus, insa nu e deloc asa, nu e nervos, ba chiar mai mult pare calm si intelegator.
- Stiu, si inteleg ca nu vrei insa nu era o intrebare. Aceste implant va fi valabil cativa ani de zile asa ca vei fi in siguranta oricand, orce ai alege si oriunde ai merge vei avea o protectie contraceptiva, nu iti va face rau, doar bine, iar daca intr o zi vei pleca de aici si decizi ca nu il mai vrei, il poti scoate oricand.
"Sa plec?" Adica tocmai a marturisit ca exista posibilitatea sa pot pleca candva de aici?!
Mai petrecem putin timp plimbandu ne prin imensa curte, ascultand cum imi povesteste despre fiecare contructie de pe propietate si despre fiecare element decorativ in parte, sincer sunt fascinata, nu e deloc plictisitor, are acel ceva care te face sa il asculti cu gura cascata .
- Deci facem baie in piscina? E pacat de soarele asta frumos sa nu profitam.
Schimba repede subiectul cand ne apropiem din nou de piscina, distragandu mi atentia de la gandurile mele.
- Nu, nici gand!
Adevarul e ca nu stiu sa inot, iar piscina asta pare mai degraba un lac, asa ca refuz complet, ma intorc si incerc sa ajung in casa insa in dupa cativa pasi simt cum picoarele mi se desprind de la pamant, scot un urlet de spaima pana ce realizez ca bratele lui au ajuns sa fie incolacite in jurul meu, cu un brat sub genunchii mei iar cu celalat tinandu ma de spate, ma ridica in brate de parca as fi doar o pana, ma simt ca un mic fluture in ghearele unui uras, trupul meu mic se pierde printre muschii lui, in ciuda eforturilor mele de a scapa nu pare nici macar sa clinteasca " nu stiu de ce mai incerc, ar fi trebuit sa stiu deja ca nu am sanse" insa cand se apropie periculos de piscina, panica mea devine una reala si incep sa tremur din toata firea.
- Te rooog, te roog, nuuuu!!
Imi afund capul in sconitura gatului sau, si ma agat de el ca si cum viata mea ar depinde de asta. Dintr o se opreste din ras si realizeaza ca situatia a devenit serioasa.
- Hei, hei, gata, doar glumeam cu tine......
Aud vocea plina de regret, nu raspund asa ca in cele din urma ma lasa usor jos, continui sa ma tin agatata de el din cauza spasmei care inca nu a trecut
- Zara, fetito, linisteste te, imi pare rau, nu am vrut sa te sperii
Sopteste in timp ce ma mangaie pe par.
In acest moment uit complet de socul pe care tocmai l am tarit, mintea mea se goleste complet si lasa loc senzatiilor, mana lui mangaindu mi parul, in timp ce cu cealalta ma tine stransa la pieptul lui, mirosul acesta barbatesc ca imi mangaie sinusurile si ma face sa visez, pielea calda si bataile inimii lui, ma simt ca in rai, aproape ca as putea adormi chiar acum, chiar aici, stiu suna ciudat, insa asa ma simt, ma simt atat de bine incat m as ghemuii si mai tare chiar aici langa el si as adormi simtindui trupul si mirosul.
- Domnule !
Vocea groasa a lui Peter distruge magia momentului, si brusc amadoi revenim la realitate, ne retragem unul din bratele celuilalt, insa spre deosebire de mine, care sar ca arsa cand realizez ce se intampla, el parca cu greu imi da drumul, parca nu ar vrea sa ma lase sa plec, ahhhhh adevarul e ca nici eu nu as fi vrut " gata Zara, revino la realitate, si nu te mai prosti, e dusmanul tau, nu prietenul tau! "
- Ce e Peter?
- A sosit doamna Mirella
- Deja?
Se uita la ceasul de pe mana sa verifice ora.
- Da domnule!
- Ok venim acum, mersi Peter!
- Haide.
Spune uitandu se cu un zambet cald spre mine si intizandu mi mana .
Ma uit la mana lui intinsa ce asteapta sa reactionez, insa eu nu am de gand sa ii fac pe plac, asa ca pufnesc si trec pe langa el fara sa ii acord atentie. Imi place sa il sfidez de fiecare data cand am ocazia.
Urmatoarele minute ma aduc din nou cu picioarele pe pamant, imi reamintesc ca sunt in casa unui om necunoscut, care are impresia ca poate face ce doreste cu mine....
Dupa ce doamna doctor ma anunta ca sunt sanatoasa inafara unor carente destul de semnificative de vitamine, imi prescrie un tratament cu niste suplimente alimentare, apoi vine momentul implantului cotraceptiv, pe care evident nu vreau sa il fac, nu am nevoie de asa ceva, nu am de gand sa ma culc cu omu asta, e nebun la cap sa creada altceva, doar gandul ca ma forteaza sa fac aceasta interventie imi da fiori pe sirea spinarii " ce are de gand cu mine" ma tot intreb de cand am venit aici, poate nu stiu raspunsul insa stiu ca nu ii voi permite sa imi faca vreun rau. As vrea sa ma opun insa in acelasi timp imi e prea rusine sa fac acum vreo scena aici de fata cu doamna doctor, asa ca , tac si ma supun cu lacrimi in ochi.
Doare putin insa e suportabil, m a anuntat ca voi simti un mic disconfort in brat cateva zile, insa apoi totul v a fi bine si voi uita ca este acolo....... As fi vrut sa ii spun ca, nu prea am cum sa uit tot ceea ce se intampla aici...
- Mergi si odihneste te putin, eu am ceva de munca, insa ne vedem la ora opt la cina .
Ma anunta Mike dupa ce doamna doctor a plecat.
- Ok...
Raspund fara macar sa ma gandesc, sunt epuizata si furioasa de tot ceea ce s a intamplat, nu pot sa cred ca mi a facut asta, m a obligat sa imi fac acest implant in ciuda vointei mele, incearca in continu sa imi arate ca este mai puternic decat mine si ca el detine controlul, intr un fel este adevarat nu prea pot face nimic, nu am cum sa protestez, sunt nimic pe langa el. Imi observa starea si posomorarea de pe chip, caci vad cum inghite in sec peivindu ma cu mila si vinovatie, dar se abtine sa mai spuna ceva si ma lasa sa ma duc singura, in liniste, in camera mea.
****
Nu stiu cat e ceasul cand ma trezesc, am adormit planga dupa ce am ajuns in camera, ma doare bratul si ma simt ca naiba, ma uit spre fereastra si vad ca este inca lumina afara, deci nu ar putea sa fie prea tarziu, cred eu, dar cand imi aud stomacul urland de foame realizez ca am sarit peste masa de pranz. Imi vine sa rad cand ma gandesc ca acasa erau si zile intregi in care nu mancam iar acum ma trezesc ca am sarit peste masa de pranz, amuzant... Imi amintesc ceea ce imi spuses Mike inainte sa urc sus, si anume ca vom lua masa impreuna, sincer nu am nici cel mai mic chef sa ma intalnesc cu el in halul in care ma simt acum, dar foamea ma impinge in cele din urma jos din pat, ma ridic lenesa si dau sa ma intrept spre baie pentru a ma revigora putin, cu coada ochiului observ ceva rosu asezat pe canapea. Ma apropii curioasa si ma incrunt pentru a intelege ceea ce vad. "Este o rochie!" O rochie superba, stramta, de un rosu profund, lunga pana la genunchi, un decolteu adanc si maneci treisfert, la spate are nasturi pana jos, iar materialul este unul, parca de catifea. Arata minunat, foarte feminina si sexi, nu am purtat niciodata asa ceva ! Observ pe canapea si o bucata de hartie alba : " Vreau sa te simti la fel de frumoasa cum te vad eu, te astepta la cina. Al tau rege"
Nu pot sa nu scap un hohot de ras cand citesc, "rege, pe bune?" Insa celelalte cuvinte m au facut putin sa ma clatin pe picioare si sa simt din nou intepaturi in stomac, simt ca lesin. Ma grabesc la baie, am nevoie de un dus lung si relaxant ca sa ma calmez. Ies dupa cateva minute, este ora 19:30 deja, iar eu nu sunt gata deloc, ma grabesc repede sa ma aranjez cat de cat, ma ocup de par si il piaptan intr un coc in varful capului din care imi curg suvite pe umeri si pe spate, gasesc in sertarele masutei de machiar tot felul de produse cosmetice, insa nu stiu sa le folosesc, asa ca ma rezum la ceva simplu, un ruj rosu precum rochia si putin rimel. O data ce am terminat cu parul si machiajul, fug in dressing pentru a imbraca rochia in fata imenselor oglinzi de acolo. Am avut dreptate, rochia se muleaza perfect pe corpul meu, o asortez cu niste pantofi argintii, imi ia ceva timp sa gasesc o pereche care sa aiba un toc extrem de mic, caci nu stiu sa umblu pe tocuri. Ma uit la mine in oglinda si nu imi vine sa cred, nu m am gandit vreodata ca o sa ajung sa ma imbrac si sa arat asa, mi se pare ireal, pe cat de frumoasa arat pe atat de inconfortabil ma simt, nu cred ca pot iesi asa din camera, imi e rusine, nu stiu de ce, dar imi e rusine de mine .....
Tresar cand aud batai in usa , ma intorc si il zaresc, "doamne, omul asta!" pentru o secunda uit complet de mine, sta acolo in usa dressingului, cu o expresie uimita si incantata, e imbracat intr un costum bleumarin inchis cu mici detalii argintii, sacoul si restul costumului ii vin la perfectie, se aseaza perfect pe formele lui masculine, arata a zeu, nu am vazut vreodata un barbat atat de frumos....
- Wwaaw, Zara.... Esti..... esti superba
Reuseste intr un final sa zica dupa care isi drege vocea de parca s ar ineca .
Imi revin instant in fire si imi acopar fata cu mainile ramanand vulnerabila in fata acestui Adonis.
-Heei fatito, nu trebuie sa iti fie rusine, mai ales de mine, esti superba, arati minunat.
Imi sopteste dupa ce se apropie de mine si ma imbratiseaza din nou. Stam asa cateva minute pana ce reusesc sa ma mai calmez putin, in cele din urma cu un mers nesigur ma las condusa de el pana afara pe terasa din spate unde se afla o masa imensa plina de tot felul de preparate, decorata cu lumanari si pene de paun. Asa ceva nu am vazut nici in filme, nu am vazut in viata mea atat mancare pe o masa. Surprinsa si flamanda merg spre locul meu insa Mike ma opreste facandu mi semn sa astept, merge in fata mea si imi trage scaunul indicandu mi apoi sa ma asez. Trebuie sa recunosc, acest gest m a dat pe spate, credeam ca doar in filme barbatii fac asemenea lucruri, sunt socata si placut surprinsa de asta, simt din nou intepaturile din abdomen combinate cu alte emotii pe care nu stiu sa le descriu " la naiba, iara m am inrosit la fata!" Imi dau seama de asta dupa surasul si modul in care ma priveste , are ceva in acei ochi albastrii care ma zguduie din interior.