Man or a Monster

Capitolul 9

Selena

Castellano este un nume mare în Washington. Când am fost pe deplin conștientă de destinul meu amoros și că familia în care voi intra este una bogată, pur și simplu nu știam că sunt implicate și serviciile.

Se pare că ei sunt piloni întregi și dețin o poziție prestigioasă de putere la vârf. Toate acestea au început încă de la prima oră, când, de îndată ce am ieșit de la duș, mama era în afara ușii, practic în pragul unui atac.

Mi-am strâns prosopul și m-am încruntat:

— Ce e?

— Nu cred că mai e timp să-ți cumperi o rochie pe măsura evenimentului. Puteai să ne reamintești lucrul acesta încă de ieri. Chiar dacă am fost ocupați, cu siguranță, ne făceam timp şi mergeam la un magazin.

Arătându-mi o privire exasperantă, o bătaie în ușă o scoate din agitație. O urmăresc, precaută. Ea se întoarce de această dată cu un rânjet exuberant. Pe canapea, așază o geantă de cumpărături și alte două genți aşteaptă la ușă.

În jurul mânerului genții pe care o ţine este legat un bilețel, o carte de vizită sofisticată, bogată, cu margini aurii. Cu un negru înclinat, scrie simplu:

Selena,
Pentru evenimente și cină.

— Deschide-l, deschide-l.

Îmi dau ochii peste cap, dar nu-mi pot înăbuși zâmbetul. Nu primesc des cadouri și am un sentiment bun despre acesta.

Privind înăuntru, la prima vedere, găsesc trei cutii de pantofi, toate din gama Jimmy Choo. Mama își pierde deja calmul și doar capacul primei cutii l-am ridicat.

— Știi cât costă astea? zice ea.

Sunt frumoase – o pereche de tocuri din piele întoarsă negre. Mama le apucă, inspectându-le de parcă ar putea fi false.

Trec la a patra cutie, dar nu trebuie să citesc numele pentru a ști ce marcă sunt – tălpile roșii îndrăznețe ale pantofilor cu vârf ascuțit și negru strălucitor îmi spun imedist că sunt Louboutin. De asemenea, sunt instantaneu preferatele mele, cu o curea încrucișată în față.

— Pe astea le voi purta.

— Astăzi la înmormântare sau la cină?

— Ambele. La școală, pentru a cumpăra alimente. Când mor. Pentru totdeauna, am zis.

Rânjind, îi ia și îi admiră din toate unghiurile.
Există o rochie în fiecare geantă, una o rochie scurtă, albastru închis, cu paiete, una neagră până deasupra genunchilor și o rochie nude, cu dantelă neagră și un ușor decolteu.

— A făcut bine, anunță solemn mama.

— Este un gest deosebit. Mai ales că nu a uitat, ca mine, spun eu, dând din cap în semn de acord.

— Te vede de doar câteva zile, chiar dacă vă știți de o viață și cheltuie atât de mult deja. Dacă nu ai face-o deja, ţi-aş spune să te căsătoreşti cu acest bărbat, a chicotit ea.

Mă abțin să nu-mi dau ochii peste cap, dar, chiar și așa, țin în sus rochia neagră, superbă.

Demonstrarea acestei puteri familiale se manifestă nu numai prin numărul mare de oameni importanţi care participă la înmormântare, dar și dintre cei care fac parte din spioni ai serviciilor secrete, și aici mă refer la șeful lor direct. Un bărbat cu ochii gri și pe care mama mi l-a indicat ca fiind Gabriel.

Au trecut trei zile de la moartea lui Matteo Castellano și, în această perioadă de "durere", membrii familiilor lui și-au văzut în continuare de viață.