Selena
- Cred că ar trebui să te ajut să găseşti ceva de îmbrăcat pentru cină, spune Mia câteva zeci de minute mai târziu.
A fost o oră nebună. Toată lumea mişună pe aici.
- Bănuiesc că da, spun, uitându-mă în jos la tricoul şi blugii mei.
- Este ceva în neregulă cu ceea ce port? nu pot să nu întreb.
- Nu. Desigur că nu. Doar că niciun membru al familiei Castellano nu poartă blugi la cină.
Aproape îmi dau ochii peste cap şi până ajungem la aripa care o găzduieşte pe Mia, decid că ar fi o rutină suficientă de antrenament fizic dacă aş merge de două ori pe zi.
La capătul holului lung, există un alt hol la stânga şi unul la dreapta. Chiar în faţă, un tablou enorm atârnă pe perete.
- Vom fi vecini, spune ea strălucitoare.
Vecini este o modalitate bună de a spune. Această casă este mai mult un complex de apartamente, judecând după dimensiunea ei.
Când deschide uşa dormitorului meu, văd o cameră opulentă. Nici măcar nu arată ca un dormitor când intrăm pentru prima oară - există o canapea în faţa unui şemineu cu biblioteci flancate pe o parte şi alta şi o măsuţă, ca o cameră de zi. Suntem în ceea ce arată ca suita principală. Este decorată alegant în nuanţe de crem şi auriu, cu ferestre din podea până în tavan pe o parte a camerei şi o zonă confortabilă de relaxare pe cealaltă.
Dincolo de asta, totuşi, este un perete cu un arc deschis şi care conduce la zona de dormit.
Complet cu ţesătură albă şi prea multe perne de pluş din fildeş, un pat de dimensiuni regeşti domină încăperea.
Perdelele moi şi ondulate filtrează lumina soarelui, oferind o atmosferă de vis, iar podelele din lemn sunt acoperite de un covor vintage în culori neutre.
Un candelabru de cristal atârnă de sus, adăugând o notă de opulenţă desingului general. Dincolo de peretele ei, este o uşă care conduce la ceea ce cred că este baia.
- Şi aici, spune Mia, plimbându-se în jurul patului, deschizând o uşă pe care nu am observat-o între pat şi baie. Este dulapul.
Un dressing uriaş, mai mare decât tot parterul meu de acasă, cu o oglindă din podea până în tavan, iar imediat ce intri o bancă tapiţată elegantă. Rafturi şi rafturi de haine, genţi şi pantofi umplu camera şi nici nu mă pot descurca să le cuprind cu privirea.
- Ce loc e ăsta? Cât de bogată e familia ta?
- Super bogată, îmi spune ea. Dominic este de fapt un om de afaceri foarte bun. A cumpărat sistematic partea lui de oraş. Majoritatea banilor sunt legitimi oricum. Acum, să-ţi aleg o rochie.
Mia scoate o rochie de pe raft şi mi-o aduce.
- Gât înalt. Încearc-o pe aceasta.
În mod normal m-aş simţi ciudat să mă dezbrac în faţa ei, dar, din nou, de câteva zile, simt că am păşit pe un teritoriu fantastic, si că nimic nu mai ţine de liberul arbitru.
Sigur, nu sunt genul care acceptă tacit porcăriile altora, dar până nu mă edific asupra noilor schimbări, trebuie să fiu înţeleaptă şi să tac.
În plus, Mia nu pleacă şi nu pare deloc tulburată. Odată ce mi-am pus rochia, mi-am privit reflecţia pentru o clipă în oglindă.
Ea a ales o rochie neagră din dantelă şi, deşi decolteul este înalt, este superbă.
- Mărimea ta la pantofi? întreabă ea, ridicând o pereche de tocuri turcoaz din piele întoarsă.
- De obicei 37.
- Perfect, spune ea, aducându-i. Ai nevoie de chiloţi?
- Cred că sunt bine, îi spun păşind pe tocuri.
- Ai machiaj cu tine? Poate un ruj.
Am negat tacit şi Mia a navigat prin sertare ca un profesionist şi, în scurt timp, alege o nuanţă şi o aplică, înainte să spun ceva.
Afişând un zâmbet, în timp ce pune materialele deoparte, spune:
- Perfect. Arăţi perfect.
- Ieşim undeva? întreb în cele din urmă.
- Nu. Aşa îi plac lucrurile lui Dominic.
Mă încrunt.
- Pare o adaptare enormă.
Ea se întoarce spre mine şi aproape că-i aud oftatul de... compasiune.
- Este. Ca cineva care a crescut în această familie, dă-mi voie să-ţi spun că tot ce credeai despre lume este greşit în interiorul acestor ziduri. Acesta este regatul lui Dominic, iar bărbaţii stăpânesc peste femei.
Trebuie să fi făcut o faţă, pentru că ea aşteaptă un moment, înainte de a continua:
- Femeile nu sunt tratate întotdeauna ca un egal, iar duminica sau cina? Se respectă cu sfinţenie. Nu facem alte planuri, pentru că este obligatoriu. Sal este un tip bun, poate cel mai bun, dar a fost crescut în această familie, aşa că nu va fi perfect. Nu-mi pot imagina să intru în această familie din afară şi dacă ai nevoie vreodată de cineva cu care să vorbeşti, aici sunt. Fii foarte atentă, pentru că paranoia lui Dominic nu e una exagerată.
Aveam un milion de întrebări în mintea mea, dar până şi rostirea lor părea un lucru la care să te gândeşti cu înţelepciune înainte.
CITEȘTI
Man or a Monster
Romance"Toți au încercat să mă avertizeze. Ei au jurat că este periculos și că posedă mai multă putere decât ar trebui un om. Au spus ca e viclean, că ma va ruina și nici nu aș ști că o face. Cred că greșeala mea a fost că nu i-am crezut.'' În acest "bas...
