Selena
Ziua de facultate se încheie în sfârşit. Corpul meu simte că târăşte 800 kilograme şi am nevoie de somn.
Trebuie să dorm în seara asta. Nu pot merge pe trei nopţi albe. S-ar putea să încerc să trag un pui de somn de îndată ce ajung acasă, deoarece casa ar trebui să fie liniştită.
Mama m-a anunţat de dimineaţă că va fi plecată toată ziua cu tata, ceea ce a atras un nou val de nelinişte. Marele imperiu Milano se prăbuşeşte şi mă omoară să nu ştiu de ce se întâmplă una ca aceasta.
Tata a fost renumitul procuror al districtului Washington şi odată cu pensionarea a cochetat cu mai multe afaceri, majoritatea lor concentrându-se la bursă.
Simt că totul a căzut ca o avalanşă pe capul meu. Dar, cel mai mult mă frământă faptul că, de acum, înţelegerea căsătoriei mele este mai mult decât binevenită. Şi nu este ca şi cum aş fi avut de gând altceva, dar nici nu pot spune că e tocmai comod să ştiu că voi datora totul viitorului meu soţ.
Financiar vorbind.
Sigur, Sal pare un bărbat asumat şi înţelept, dar, din nou, nu ne cunoaştem. Unii oamenii trăiesc împreună o viaţă şi realizează că sunt de fapt nişte străini.
Din ceea ce am reuşit să culeg din discuţiile lor şuşotite, ei vor fi la notar cu Sal şi Dante. Sal, pe care nu am mai apucat să-l văd.
Aş vrea să punem la punct unele lucruri (personale), înainte de marele pas.
Acum, până şi acest lucru pare deplasat. Să pun condiţii. Oftez.
Aş vrea să fi venit cu maşina astăzi, dar nici nu am starea s-o sun pe Mia.
Sunt prea răsucită de această veste ca să fac faţă unei noi discuţii. Mă simt ca o marionetă pe o scenă întunecată, dansând pentru un public invizibil. Aproape că ajung la capătul trotuarului şcolii când o maşină albastră încetineşte până la oprire lângă mine.
Nici măcar nu mă uit, gândindu-mă că încetineşte la semnul de STOP, până când geamul coboară şi aud:
- Urcă.
Încruntată, mă uit ca s-o văd pe Mia pe scaunul şoferului.
- Ce? întreb, nesigură dacă am auzit bine.
- Te voi duce acasă.
Vreau să obiectez, dar sunt prea obosită. Alunecând pe scaunul pasagerului, mă las cu capul pe tetieră.
- Mulţumesc, am murmurat.
- L-am auzit pe Sal că vrea să-ţi ia o maşină, aşa că nu va mai trebui să mergi...
Remarca a pus degetul pe rana mea deschisă.
- Am maşină, am întrerupt-o cam tăios, ceea ce m-a făcut să am remuşcări.
Aproape am oftat. Nu Mia era vinovata frustrărilor mele. În plus, Sal va fi soţul meu curând, aşa că... Drace, doare.
- De fapt, familia mea nu este exact ceea ce te gândeşti. Nu facem parte din familia siciliană originală. Al Capone, sau toate chestiile alea, ştii...
- Oh, nu? nu m-am putut abţine.
- Nu. Familia mea şi-a început afacerea aici, nu în Italia. Tata e originar de acolo. Nu suntem ei. Doar facem lucrurile în felul nostru. Bărbaţii au oamenii - soldaţi, angajaţi, asociaţi - ca oameni de bază. Nu suntem obsedaţi de linia de sânge. Au fost trei fraţi. Cel mai mare, Mateo, tatăl nostru a fost şeful înaintea celorlalţi.
- Este pur şi simplu ciudat să auzi pe cineva vorbind atât de lejer de un membru al familiei care ar putea să moară.
- Toţi sunt nişte ticăloşi, spune ea umilă. Fiecare bărbat din familia mea. Linia tatei este cea mai ticăloasă, totuşi.
- Tatăl tău este bolnav, nu? Voi doi nu aveţi o relaţie prea apropiată, aşa-i?
Ea scutură ferm din cap.
- Nu. Doar pentru că este bolnav ar trebui să am o relaţie cu el? Tatăl meu este un monstru. A provocat dureri de nepătruns celor a căror viaţă a atins-o vreodată. Este cea mai toxică persoană pe care mi-o pot imagina vreodată. Mi-e atât de frică câteodată că Dominic se va transforma în el.
- Într-adevăr?
- Fratele meu este o fire foarte logică. Tata a fost condus de emoţiile lui. Dar lui Dominic îi lipseşte aceeaşi dragoste care i-a lipsit tatălui meu - nimeni nu-l iubeşte pe Dominic. Am încercat cu toţii, dar este imposibil. Cere loialitate, dar n-o oferă înapoi. De cele mai multe ori este controlat, dar şi când îşi pierde cumpătul...
Mă înfior dramatic.
- Ei bine, pare că familia ta are nevoie de o echipă personalizată de psihiatrii, psihologi şi preoţi.
- La naiba. Dacă numele de familie este Castellano şi au un penis, atunci presupun că e nevoie de aşa ceva.
Am zâmbit.
- Ei bine, mă bucur că nu eşti în liga lor, aproape am chicotit.
- Vom vedea, spune ea, de parcă n-ar conta cu adevărat.
Ea intră pe aleea casei mele şi eu îi mulţumesc, apoi deschid portiera şi cobor.
Scoţându-mi cheile din geantă, urc treptele verandei. O uşă de maşină se deschide în spatele meu.
- Selena, strigă Mia.
Mă întorc să văd ce vrea, dar când ochii mei aterizează asupra ei, faţa ei este o mască de frică în timp ce aleargă după mine, cu telefonul la ureche.
- Ce? întreb eu perplex.
Ea mă apucă, stând mult prea aproape - pentru o secundă, am senzaţia foarte confuză că mă va săruta.
- Întoarce-te în maşina mea, Selena.
Nu pot să înţeleg ce se întâmplă, dar mă uit înapoi la maşina ei.
În telefonul ei, cineva spune imperios:
- Unde dracului eşti?
Frica mă năpădeşte şi oarecum pueril mă gândesc să fug în casa mea.
- Cine este? întreb.
Încerc să mă îndepărtez puţin de ea, dar ea mă prinde, împingându-mă înapoi la maşina ei.
- Mia, ce faci? întreb, în timp ce ea deschide portiera maşinii.
- Romeo e aici, spune ea, de parcă ar trebui să însemne ceva pentru mine.
- Ce? întreb eu, confuză.
Mă împinge în maşină, dar nu părăseşte partea mea, pentru a intra înapoi în partea şoferului:
- Mia, ce naiba tot faci?
Ea nu se uită la mine. Îmi dau seama că nici nu vorbea cu mine, ci cu persoana din telefon.
- Cine e Romeo? întreb, dorindu-mi să ştiu ce naiba se întâmplă.
- Voi face tot ce pot, spune ea la telefon. Grăbeşte-te, Sal.
Mia îmi întâlneşte privirea, cu mult mai multă trepidare decât mă simt confortabil.
Apoi ea dă din cap:
- Dominic e aici.
CITEȘTI
Man or a Monster
Romance"Toți au încercat să mă avertizeze. Ei au jurat că este periculos și că posedă mai multă putere decât ar trebui un om. Au spus ca e viclean, că ma va ruina și nici nu aș ști că o face. Cred că greșeala mea a fost că nu i-am crezut.'' În acest "bas...
