Man or a Monster

Capitolul 7

Selena

A doua zi, după ce şoferul lui Sal mă aduce înapoi la conac de la facultate, m-am schimbat într-o pereche de colanţi şi un tricou lejer şi am coborât la bucătărie pentru a-mi distrage atenţia şi a mă detensiona.

Numai faptul că părinţii mei, Sal şi Dante erau plecaţi din nou la bancă şi la notar îmi oferă stări de anxietate. Dar, mai presus de orice, o face neştinţa celor ce se întâmplau în realitate.

- Înţeleg că eşti logodnica lui Sal, spune Angelina după ce am făcut cunoştinţă.

Bucătăreasa pe nume Angelina îmi prezintă ustensilele ei de lucru, deşi a făcut ochii mari când i-am adresat rugămintea de mă lăsa s-o ajut la gătit.

Este hobby-ul meu încă de mică. Să petrec ore bune în bucătărie gătind, uitând.

- Da. Accent mare pe vechi, spun eu, dând din cap.

- Înţeleg, spune ea. Deci, domnişoară Selena, faci multă coacere?

- Se poate spune şi aşa, deşi în ultimul timp nu prea am avut timp.

Zâmbind, se îndreaptă şi apucă un pachet învelit în plastic.

- Poţi să pregăteşti prânzul cu mine de mâine. E mai puţin aglomerată bucătăria decât în timpul zilei, mi-a propus ea.

- Perfect. Mulţumesc. Astăzi ce este la meniu?

- Domnul Dominic a comandat stridii crude, terină de foie gras din ficat de gâscă, friptură wagyu de zece uncii cu sos de trufe negre, piure de cartofi de homar şi sparanghel aburit şi învelit în slănină.

Perplexă, o privesc. Nu e de mirare că e nevoie de un întreg echipaj pemtru pregătirile din această casă.

- Mănâncă mereu ca şi cum ar fi ultima masă?

Ea răspunde cu un surâs mare:

- Are un apetit mare.

Zâmbetul meu este mic şi nervos.

Ea continuă să-mi explice ce face de regulă la micul dejun şi cină în fiecare zi, cu excepţia zilei de duminică, când e zi specială.

- Da, Mia a menţionat ceva de cina de duminică, spun. Dar zilele libere când le ai? nu m-am putut abţine să nu întreb.

Aducând zarzavaturile aflate deasupra căruciorului utilitar pe care îl împinge, spune:

- Cineva ajută în zilele când am nevoie de libere. Dar aceasta nu este o slujbă. Poate fi ceva nemaîntâlnit pentru tine, sau pentru cineva venit din afară, dar nu am concediu. Soţul meu m-a vândut tatălui domnului Dominic de la vârsta de douăzeci ani. Aşa că, voi muri aici.

Nu pot să-mi împiedic maxilarul să nu se deschidă, în timp ce ea îmi zâmbeşte plină de înţelegere. Fiecare moment petrecut în această casă întăreşte ideea că mai poţi ieşi de aici doar cu picioarele înainte. Mi-am anihilat orice curiozitate, iar timpul a zburat, în timp ce pregăteam şi verificam felurile de mâncare. Angelina este foarte sociabilă şi prietenoasă, aşa că este o schimbare plăcută, faţă de bărbaţii intenşi care trăiesc pe această proprietate.

Este revigorant şi, până la finalizarea prânzului, sunt foarte mulţumită de alegerea mea de a veni să gătesc.

Sia intră, elegant îmbrăcată, şi privindu-mi colanţii şi tricoul gri, clar neîmpresionată, adaugă:

- O să rog pe cineva de la garderobă să-ţi împrumute o uniformă.

Îşi abate privirea de la mine şi-i spune Angelinei: