My Dream

I

Diminețile sunt mereu la fel când e vorba de muncă. Mă trezesc mereu la ora 05:30 pentru a mă pregăti de noul meu job. Am mai avut până acum locuri de muncă, dar de data asta e diferit. Am reușit să intru în firma lui Larsen, unul dintre cei mai mari și de temut oameni de afaceri.

Toată viața m-am priceput la arhitectură. Când eram mică, ai mei m-au dat la cursuri de dans, volei și înot. Dar tot ce făceam era să desenez pe pereți sau podele. Ai mei au zis că poate mă fac artistă. Așa am crezut și eu, dar când am văzut că nu mă interesează partea asta a desenului, am zis că nu e pentru mine.

În liceu, m-am dus pe arhitectură și am realizat că asta îmi place. Schemele și imaginația mea bogată se combină foarte bine. Am început să desenez tot mai des.

Primul meu job a fost la florăria familiei. După, am aplicat la mai multe firme pentru a mă angaja, dar nu m-au acceptat. Până acum trei zile, am primit un e-mail de la larsen@arh.com, anunțându-mă că sunt angajată și că mă așteaptă după trei zile la firmă.

Ethan

În dimineața asta trebuie să vină noua mea angajată, m-a surprins puțin CV-ul ei. Nu are nicio experiență în afara orelor făcute la liceu. Nici măcar facultatea nu o are făcută.

Ceva mi-a spus să o angajez, adică Mike, fratele meu care mereu spune "Dă-i o șansă și o să te surprindă". Îmi vine mereu să-i dau un pumn de fiecare dată când îl aud spunând asta. Dacă aș fi plătit cu un cent de fiecare dată când mi-a spus să le dau o șansă fiecărei persoane care îmi vine în cale, până acum aș fi...ei bine, nu știu pentru că milionar sunt deja.

Aștept în birou pe noua mea angajată la ora 07:00 și se aude o bătaie în ușă.
- Intră! și o văd intrând în birou cu capul sus și încrezută până ne întâlnesc ochii și rămâne puțin blocată câteva secunde, lasă capul ușor în jos și părul drept negru îi alunecă pe umeri. Poartă o salopetă puțin decoltată în firma ReV, neagră și simplă. Fetița asta crede că așa trebuie să vină la locul de muncă?
- Ia loc! îi spun și se așează pe locul din fața mea.
- În primul rând, nu așa se vine la locul de muncă, în al doilea rând... parul trebuie prins în coc.

Tace din gură, nu zice nimic și asta mă enervează. Îmi vine să-l chem pe Mike să se ocupe el de asta.
- Ai aici câteva planuri de case, crezi că te descurci? îi înmân câteva foi.
Întinde mâna să le ia. E palidă și când ii intind fiole ne atingem pentru o secundă și tresare.
- Săptămâna viitoare vei avea un loc în care să lucrezi, momentan stai în biroul meu.

Dă din cap ușor. Îmi vine să o iau de cap să îi ridic privirea până îi întâlnesc cu a mea ca acum câteva minute în urmă. Inspir adânc și o văd că se duce pe podea și începe să se uite pe scheme.