My Dream

IV

Olivia

Nu ies bine pe ușă că deja văd un plic în fața ușii mele, de la primărie. Oftez și-l bag în geantă. Nu vreau să întârzii iar.

Ajung la birou și Larsen îmi înmânează lucrările și-mi fac treaba. Totul decurge bine și în liniște, mă gândesc la plicul de dimineață. Nu am plătit ipoteca și sunt pe cale să pierd totul dacă nu o plătesc într-o săptămână. Dacă cer o mărire de salariu sau măcar să cer salariul astăzi.

În mod normal, salariul îmi vine la sfârșitul lunii, adică în trei săptămâni. Dar nu vreau să-i dau explicații lui Ethan despre de ce îmi trebuie acum banii. Mă ia o stare de greață și alerg spre baie, îl aud pe Ethan cum țipă după mine în spatele meu, dar nu mă opresc.

Când intru înapoi în birou, el deja e cu ochii spre mine.
- Ce a fost asta?
- Mi-a fost greață. Nu zice nimic, doar se uită la mine.
- Vrei să pleci acasă?
- Nu... pot să stau astăzi peste program? Se uită cu
ochi mari spre mine.

Ethan.

- Nu! Pleci acasă când îți se termină programul și te odihnești! Fata asta mă bagă în sperieți dat fiind cum a fugit adineaori. Am văzut că a căzut din poșeta ei un plic de la primărie pe care scria că e în întârziere cu plata la casă.

De asta vrea să stea mai mult astăzi. Am luat plicul și l-am aranjat în geantă, mă voi ocupa mai târziu de asta.

-Intră! Aud o bătaie în ușă și sunt sigur că e Mike.
-Ce faci?
-Ieși! Cu ce naiba te-ai dat? Îmi acopăr nasul, miroase foarte urât.
-Ai auzit de oamenii care ajută comunitatea? Se scutură pe umăr.
O aud pe Olivia cum chicotește.
-Tu? Să strângi gunoiul? Ce ai făcut?
-Am spart geamul unei mașini de poliție.
Olivia începe să râdă și nu mint când spun că e cel mai frumos sunet pe care l-am auzit vreodată.

-Mai are rost să întreb de ce? Ridic o sprânceană și el zâmbește.
-Adică te interesează ce fac eu?
-Ieși! Și începe să râdă și se așează lângă Olivia.
-Ce face cea mai frumoasă fată din firmă?
-Nu știu ce face, dar eu lucrez.
-Tocmai mi-ai răspuns la întrebare singură. Miroase atât de urât?
-Da. Și își acoperă nasul în timp ce râde. Nu pot să-mi iau ochii de la ea. Privirea îi strălucește și ochii ei așa frumoși sclipească.

-Stau aici în caz că vine tata să iasă afară. Râde.
-Bună idee, dar stai la geam! Îi spun și mă ocup de treburile mele. Se duce spre geam și totul e iar în liniște. Aproape că am uitat de tata, nu știu de ce a venit aici, dar știu că nu e bine.

Un motiv pentru care nu îl las să stea aproape de mine și de Mike e pentru că ne urăște. Nu ne zice, dar o arată. Toată copilăria și adolescența noastră n-a făcut nimic în afară de a ne bate și a o alunga pe mama. N-am avut o iubită de mult, pentru că ultima el a violat-o și a forțat-o să nu spună nimănui.

Și acum îmi amintesc ce a spus, „fiecare femeie e făcută pentru a fi ori violată, ori vândută și chinuită”. De-aia nu o las pe Olivia să stea lângă el. Mai ales după cum o privește și sunt mulțumit că ea a înțeles că nu e bine să stea cu el. Nu trebuie să știe ea motivul anume, dar văd că e de ajuns să stea departe.

- Mike, hai acasă să terminăm programul. Îl trezesc pe fratele meu care a adormit pe pervaz.
- Și Olivia? Unde este? Se uită în cameră după ea.
- A plecat acum o oră. Haide!

Nu uit ce am de făcut și îi transfer Oliviei 500.000 de dolari pentru a plăti restul ipotecii. Nu îi spun că sunt de la mine și nici nu vreau să știe că o ajut. Mă întreb dacă mai are probleme de genul acesta.

Ajungem acasă și Mike se duce să-și facă un duș, cea mai bună idee pe care a avut-o vreodată. Îmi dau sacoul jos când îl observ pe tată mort de beat pe canapea.
- Ați venit de la firmă?
- Da. Îi răspund scurt și mă îndrept spre camera mea.
- Olivia aceea a ta este frumușică. Îl aud cum râde, când mă întorc la el văd că mai are băutură.
- Ce vrei să spui? Observ nervii din vocea mea și zâmbește.
- Nu mă deranja dacă ai aduce-o acasă să o cunosc mai bine. Înțeleg de ce îți place de ea, are un... Nu îl las să termine ce are de zis pentru că știu ce spune și îl trântesc pe jos. Geme la atingerea solului cu capul lui.
- Taci! Dacă ai venit aici să ne enervezi, pleacă, știi că nu te vrem niciunul dintre noi. Îl aud cum iese Mike din duș și vine spre noi.
- Ce se întâmplă? Ia un prosop și se șterge în urechi.
- Fratele tău e nebun, ce îți deranjează că îți complimentez iubita? Rânjetul lui cere un pumn.
- Nu este iubita mea.
- La cum arată, ar fi păcat să nu fie băgată la pat de către un membru al familiei noastre. Mă duc spre el, dar Mike mă trage spre el.
- Tată, du-te, ești beat!
- Nu sunt beat. Sunt destul de treaz.
- Dacă îi faci ceva Oliviei, uit că ești tatăl meu!
- Nu mai sunt tatăl tău din momentul în care mama ta s-a culcat cu nenorociții de Sam!

El o bănuiește pe mama că s-a culcat cu un coleg de-al lui de muncă, dar ea ne-a zis că el a violat-o. De asta a și plecat și când a văzut că ținem cu ea, a zis fără urmă de regret că nu suntem copiii lui.

- Tată, culcate! Mike este mult mai calm decât mine, dar se vede din vocea lui că este pe cale să-l lovească, la cum mă strânge de braț să nu-l pocnesc pe tata.
- Bine. Trece pe lângă mine și îl văd cum rânjește în ciuda mea, știind că mă enervează subiectul Oliviei.

- Dacă îi face ceva? Îl întreb pe Mike.
- Îl ținem departe de firmă și oricum Olivia stă în biroul tău, o să fie bine. Este epuizat și el la fel ca mine. Tata este un stres în plus pe lângă firmă și acum și Olivia.
- Momentan este în biroul meu. Spun cu urmă de regret. M-am obișnuit cu prezența ei lângă mine, cu parfumul ei de mentă și trandafiri, cu gemetele ei de durere când o doare mâna. Mereu lucrează repede și când am întrebat-o a zis că are o grămadă de idei și-i este frică să nu le uite.

- Pune-i biroul lângă al tău, așa vezi cine intră și iese. Încă o idee bună a lui Mike, mă surprinde azi.
- Bine.
- Wow, mai ascultat! Își pune mâinile în șold și se întoarce mergând ca o fată.
- Oh, sunt Olivia și mersul acesta îl înnebunește pe șeful meu, Larsen. Oh, ce aș vrea să... Mă grăbesc să îi pun mâna la gură înainte de a termina propoziția.
- Mai vrei să ai gură? Și îi dau drumul. Începe să râdă și îmi dă un pumn în umăr.