My Dream

III

Ethan

De când a venit tata acasă, totul e dat peste cap. Nu e un om în care să ai încredere, după ce a plecat mama am învățat să am grijă de mine și fratele meu singur. Din cauza lui a plecat mama și nu ne-a putut lua.

-Ce avem la cină? Întreabă tata pe un ton foarte vesel.
-Gătește ce găsești în frigider, plec la muncă!
-Nu îți iei și tu o zi liberă să o petreci cu tatăl tău?
-Nu! Am treabă, mâncarea e în frigider și să nu dai foc casei.
-Nu promit nimic. Spune cu un rânjet tâmpit pe față pe care nu vreau să îl mai văd. Nu îl suport. Jumătate din motivul pentru care nu pot să îl suport e pentru că mi-a distrus viața.

Intrăm în firmă și o văd pe Olivia în fața ușii biroului.
-Ai venit prea devreme.
-Nu e bine? Îi iau bărbia în palmă și o forțez să se uite la mine.
-E bine că ai venit mai devreme, dar asta nu înseamnă că pleci mai devreme!
-Nu cautăm scuze să plec mai devreme. Îi mângâi bărbia în palmă, are ochii așa frumoși. Albaștri, cu genele mari, mereu mă uit la ea cât de frumoasă e. Ochii îmi coboară pe buzele ei pline și maro, conturate cu creion de buze, regret instant că privirea mi-a căzut în adâncitura decolteului salopetei ei.
-Ți-am zis să nu mai vii așa îmbrăcată. Privirea înapoi în ochii ei.
-De ce? Îți distrag atenția? I se ridică un colț al gurii.

-E iubita ta? Îl aud pe tata cum vorbește și imediat mă retrag.
-Ce cauți aici?
-Am vrut să văd și eu firma, dar dacă ești ocupat... privirea îi este acum la Olivia, cum stă în dreapta mea.
-Nu sunt ocupat, ea e noua mea angajată.
-Înțeleg. Îi face cu ochiul și un val de furie mă pătrunde imediat ce îi întinde mâna. Strângerea lor de mână mă enervează.
-Hai în birou, Olivia. Îi deschid ușa să intre, și tata se uită din cap până în picioare la ea cum trece de ușă.
Ii închid ușa în nas.

-Am șef nou? Întreabă dintr-o dată și tresare la faptul că vorbește cu mine. Visez?
-Nu, și dacă s-ar schimba șeful firmei, ceea ce clar nu o să se întâmple, eu voi fi mereu șeful tău. Înțeles?
Se uită la mine cu ochii mari și deschide gura, dar i-o închid imediat înapoi.
-Poftim! Îi întind ce are de lucru azi.

Olivia

Poate că Ethan nu e așa rău... ce s-a întâmplat mai devreme la ușă, nu știu ce a fost aia. Și cu tatăl lui? Nu mă simt bine lângă el, are privirea aia perversă pe care nu o suport.
Ignor toate gândurile astea și mă întorc la schițele mele.
-Dar schițele astea sunt foarte... ciudate.
-Nu ești angajată să îți dai cu părerea. Nici nu se uită la mine. Înapoi la grosolanul de ieri...
-Scuze doar... de ce ți se par ciudate? De parcă îmi citea gândurile.
-De ce ar vrea cineva o casă cu o cameră ascunsă în beci?
-Asta nu e treaba noastră. Clienții cer, și noi le dăm. Înțelegi?
-Da.
-Vrei altceva?
-Nu.

Restul zilei e în tăcere, nimic despre tatăl lui sau schițele mele. Poate Ethan are și el suflet uneori. Ar trebui să vin mai devreme la muncă mereu. Văd că sunt răsplătită bine.

-Intră! Strigă Ethan când se aude un bătut în ușă. Intră tatăl lui.
-De ce angajata ta stă pe jos? Nu îmi iau ochii din schițele mele, mi-am dat seama de la Ethan că,la  cum se poarta cu el, nu e bine să stau cu el.
-Biroul ei nu e gata momentan. Îi spune pe un ton răgușit.
-Poate să stea în al meu, nu mă deranjează.
Ridic privirea la Ethan, care deja e cu privirea atintită la el.
-Stă bine aici! Îi spune printre dinți.
-Olivia, nu?
-Da.
-Sper că fiul meu se poartă frumos cu tine.
-Da.
-Vrei să vii cu mine în biroul meu să lucrezi? Am un scaun în plus.
-Dacă aveți un scaun în plus, puteți să îl aduceți aici să stau cu el la birou.

Îl văd pe Ethan cum se uită la mine uimit și aproape că zâmbește.
-Voi aduce. Și pleacă pe ușă.
-E ceva ce trebuie sa  știu despre tatăl tău? Cum ar fi că mă poate viola? Îi spun pe un ton mai mult jucăuș decât vreau să sune.
-Poate. Spune sec. Stai departe de el, ultima oară nu a ieșit bine.
-Adică...
-Lucrează. Îmi spune pe un ton rece.
Iar am stricat totul...