Au trecut 2 ore și eu tot nu m-am întâlnit cu Cora. Ma duc la cantină și îmi iau prânzul, apoi ma uit de Cora să văd la ce masă este. O găsesc și ma îndrept spre ea. Ajung la ea și o salut.-Salut! Ce faci? îi spun bucuroasă.
-Bine...cred. Tu? se putea vedea pe fața ei supărarea pe care mi-o purta din cauză că nu am mers la petrecerea aceea.
-Uite...eu nu am avut cum...știi nu mă pricep la dat explicații...îmi pare rău, dar știi și tu situația.
-Nu-i nimic! Nu mai contează. Am ceva să-ți spun.
-Ce? o întreb curioasa.
-Astăzi s-a bătut Max și Carter, iar o fată l-a ajutat pe Carter să scape de Max. Asta e tot ce am auzit.
-Eu am fost fata aia...
-Ce?! rămâne cu gura căscată și se uită la mine, mirată. Stai, tu vrei să-mi zici ca l-ai lovit pe Max și nu ți-a făcut nimic?
-Acolo nu mi-a făcut nimic, dar după ce l-am dus pe Carter la cabinet m-a dus într-o clasă și...
Ma întrerupe și îmi spune să-i zic totul, fără să scap vreun detaliu. Îi povestesc, iar ea rămâne câteva minute pe gânduri și într-un final spune.
-De ce nu te-a făcut de râs acolo, adică...off, creierul îmi este blocat. Nu mai înțeleg nimic din toată treaba asta.
-Tu te întrebi? Eu nici măcar nu am habar cum am putut sa-l dobor. Știi cred că am scăpat deocamdată.
-Nu prea cred, e ceva la mijloc și trebuie să aflu. Eu o să întreb pe cineva despre situația asta.
-Bine. Ce ora ai acum?
-Matematica, tu?
-La fel. Hai sa mergem la ora.
Am mers la dulapurile noastre, ne-am luat cărțile și am plecat în sala de clasă. Ne-am așezat în spatele clasei, iar Cora a început sa vorbească cu o fată. Eu m-am uitat prin clasă și îl văzut pe Max dându-se în spectacol unor fete. Rămână înlemnită când îl văd și ma uit la Cora cu niște ochi mari. Ea se uită la fel, se ridică din bancă și se duce la una dintre fetele de acolo. Ele încep sa vorbească, după aceea Cora vine la mine și-mi spune.
-Mâine, Max dă o petrecere la piscină. A întrebat Evelyn dacă vi și tu.
-Nu, în niciun caz nu merg. După ce am probleme cu el, mai vrei să și merg la petrecerea lui stupidă.
-Haide, nu poate să-ți facă nimic rău cât timp sunt cu tine.
-Serios!? După ce nu a putut Carter să-și ia singur apărarea, te crezi în stare sa ma aperi. O să-ți faci probleme cu el, mai bine nu.
-Mai gândește-te, te rog! Vreau sa te distrezi măcar puțin.
-Asta nu-i distracție, asta e direct autodistrugere. Înțelegi?!
Nu mai apucă să-mi zică nimic deoarece profesorul de matematica vine în clasă și începe ora. Se termină ora de matematica, iar eu plec la dulapul meu să-mi iau o carte.
Simt prezența cuiva în spatele meu și îmi întorc capul. Îl vad pe Max, iar eu îmi întorc capul rapid spre dulap și încerc să îmi distrag atenția cu aranjarea cărților în dulap. Max se apropie de urechea mea și îmi șoptește.
-Stai liniștită, nu-ți voi face nimic. Nu încă...ne vedem la petrecere.
La cuvintele lui m-am înfiorat. Am plecat cât mai repede la ora ca să scap de tot stresul pe care mi-l dădea de fiecare data când îl vedeam.
Orele s-au terminat, așa că am plecat acasă. Am făcut un duș, iar apoi m-am îmbrăcat în pijamalele mele pufoase și am început să-mi scriu temele.
CITEȘTI
Imperfecta
Teen FictionCe înseamnă să fi perfect? Nimeni nu știe, sunt atâtea păreri până cât și cea mai perfectă persoana este imperfecta în ochii cuiva. De ce încercăm să-i mulțumim pe toți când știm deja ca nu o vom face? De ce nu ne trăim viata asa cum ne dorim? De ce...