Imperfecta

Capitolul 30

Ne așezăm pe canapeaua tare și ne uităm la un film romantic pentru că așa a vrut Cora. O observ pe Mabel că este destul de plictisită și și-ar dori să se termine cât mai repede filmul.

Urmează o parte foarte tristă a filmului, iar Mabel începe să râdă. Cora se uită urât la ea, împreună cu Conrad, iar eu mă uit la ea surprins.

-De ce naiba râzi la partea asta? Tu nu vezi că ea e în comă pe patul de moarte?

-Doamne, sunt săturată de filmul asta până peste cap, nu observi că asta e dragostea dintre doi proști? A întrat în comă pentru că e proastă, iar el de ce plânge după ea dacă are altă iubită?

-Tu chiar nu înțelegi dragostea? Ea îl iubește, iar d-asta a făcut accident cu mașina când a aflat că are o iubită nouă. Iar el încă o iubește, dar și-a făcut o noua iubită fiindcă ea nu putea să accepte sentimentele pentru el.

-Sunt doi proști, el de ce nu i-a dat timp dacă o iubea, o aștepta, iar ea atât de proastă încât să facă accident doar pentru asta. Nu îmi place, nu are niciun sens.

-Offf...tot nu înțelegi. În fine, pornește filmul, îi spune lui Conrad.

Filmul se termină, iar Mabel ia telecomanda și pune pe un film. Se uită la noi, dar în special la Cora și îi face cu ochiul. Acesta se uită la ea și oftează.

-Iar acum vă voi arăta ce înseamnă film, în adevăratul sens al cuvântului.

Eu și Conrad eram plăcuți surprinși, iar filmul chiar a fost unul foarte bun. Singura persoană care nu era mulțumită, era Cora. Era de așteptat, ei îi plac filmele de dragoste, nu filmele în care toți se împușcă cu toți.

Afară dintr-o dată a început o ploaie puternică și s-a luat lumina, nu aveam nici semnal pentru că eram în pădure, iar cale de întoarcere nu mai aveam. Cora s-a speriat foarte tare, iar Mabel nu avea nicio treabă.

------------------------------------------------------------

Mabel

Cora s-a speriat îngrozitor, dar eu era deja pregătită după cele 5 filme de groaza văzute într-o noapte. Am cautat să vâd dacă avem lumânări, însă nu avea absolut nimic. Nu puteam să plecăm cu maina deoarece drumul pe care am venit nu era asfaltat și nu puteam să mergem prin noroi, deci rămăsesem blocați.

Fără pic de internet, fără baterie multă, fără lumânări și fără drum de întoarcere pentru acasă. Și uite așa începe fiecare film de groază tâmpit, dacă e tot întuneric m-am gândit să-i speri.

Mi-am pus o pătura pe cap și m-am pus într-un colț. Cora a început să țipă, iar Max fără să stea pe gânduri a sărit pe mine și m-a pus la pământ.

-Auu...dobitocule, eu sunt, zic imobilizata de acesta. Am vrut să fac o farsă, dar voi sunteți prea inapți pentru a înțelege așa ceva.

Mă ajută să mă ridic și se uită la mine urât, Cora parca voia să mă omoare, iar Conrad nu știu unde e.

-Să nu mai faci de-astea, spune Max.

-Lasă asta, unde este Conrad? Mă uit la Cora, iar ea ridică din umeri. Trebuie să-l căutăm, zic curajoasă.

-Nu îți e frică? Mă întreabă Max.

-Crezi că după 5 filme horror, îi mai e frică de ceva? Spun și o iau de mână pe Cora încrezută. Bun, nu ne despărțim pentru că așa, am putea să murim.

-Mabel, nu suntem într-un film de groază, zice Max obosit. Și nu o mai speria pe Cora, cred că e îndeajuns de speriată.

-Ohh...bine, eu doar ziceam, nu e ca și cum poate fi adevărat.

Ne ducem în camera, unde dorm Cora și Conrad, iar Cora începe să țipă și fuge în sufragerie. Nu mai merg după ea și simt cum cineva mă prinde de picior, Max sare în sus însă eu lovesc mână persoanei și de durere acesta dă cu capul de pat. De acolo iese Conrad și vine spre noi.

-Max de naiba m-ai lovit în halul ăsta? Am vrut să fac o glumă.

-Amm...nu eu am fost, eu am sărit în sus când mi-ai atins piciorul. Conrad se uită la Mabel surprins.

-Cum naiba nu te-ai speriat? Cora s-a speriat groaznic.

-M-am uitat la 5 filme horror într-o seara deci...

-Offf...Doamne, mă duc să o iau pe Cora și noi ne culcăm.

-Mda...cred că și eu mă culc, sunt obosită. Plec și în camera mea, iar după mine vine Max.

După câteva minute se aud sunete din camera celor doi și simt cum stomacul mi s-a împietrit când mă gândesc la ce fac cei doi acolo.

-Ohh...Doamne, ăștia doi...,zice Max somnoros.

-Mda...sunt prea gălăgioși, nu pot să dorm. Max se ridică din pat și se duce la ușa lor, apoi bate.

-Se poate mai încet, încercăm să dormim. Vine înapoi și se pune în pat. S-a rezolvat problema.

-Unde e pătura? Îl întreb pe Max.

-Cred că e în sufragerie, mă duc să  verific. Se întoarce înapoi fără pătura. Nu e acolo, poate în camera la ăia doi.

-Cred că acolo e, acum ce ne facem?

-Vino.

-Unde? Îl întreab nedumerită.

-Spre mine, ne încălzim unul pe altul, alta idee mai bună nu am, spune serios.

-Bine, mă așez cu spatele la el, iar acesta mă trage spre el.

Din stomacul meu apar din nou mii de fluturi și scântei ce-mi fură controlul. Își bagă nasul în ceafa mea și îi simt respirația gâdilându-mi pielea.

Nu prea îmi plăcea poziția așa că m-am așezat pe spate, iar acesta m-a luat spre el, eu fiind cu capul spre pieptul lui.

Nu m-am abținut și l-am pupat pe obraz, acesta și-a deschis ochii adormit și m-a sărutat puternic. Ușa era încuiată, deoarece știam că dimineața putea să vină Cora și să ne facă poze.

L-am sărutat înapoi, iar din sărutul ăla, au urmat mai multe, din ce în ce mai multe. Eram nebuni unul după altul. Eu aveam nevoie de el, iar el avea nevoie mine. Aveam nevoie să-i simt buzele peste ale mele, iar el la fel.

Nu mai gândea niciunul dintre noi ce face, i-am dat tricoul jos și mi-am dat bluza jos, rămânând doar în sutien.

Ne bucuram unul de altu, iar capul meu era plin doar de el, nu mai exista nimic altceva decât el. Sufletul meu este legat de-al lui, iar al lui de-al meu. Nu putem sta unul fără celălalt.

Ne sărutam lacom și voiam să stăm așa pentru o eternitate. L-am mușcat de piept, iar el îmi pupa fiecare părticică dezgolită.

Voiam să continuăm, însă acesta s-a oprit și m-a sărutat dulce, apoi și-a pus capul pe pernă. Nu am vrut să-l întreb, dar îmi sătea pe limbă, iar dacă mă întreba ceva, îmi ieșea întrebarea pe gura.

-De ce faci așa, mereu?