Imperfecta

Capitolul 8

Am adormit pe canapea și dimineața m-am trezit cu ciocolată în par așa ca a trebuit sa ma spăl pe cap. După am decis sa o sun pe Cora, dar fără să-i zic despre incidentul de aseară. Am sunat-o și a răspuns, în sfârșit.

-Alo, de ce nu te-am mai văzut la petrecere? Zice cu o voce răgușita.

-Pai, am plecat cât mai repede de acolo și m-am dus acasă. Am dormit aici. Apropo te-am sunat, de ce nu ai sunat înapoi?

-Eram cu Alan, începe să-mi placa de băiatul ăsta. Și am vrut sa vorbesc mai multe cu el, mi-am lăsat telefonul în geanta, iar geanta mea era într-o cameră de la etaj.

-Bine, ma rog nu mai contează. Ne vedem la școală. Pa!

-Bine, pa!

Am închis apelul și m-am repezit la frigider, mi-am făcut un sandviș, apoi am zbughit-o în camera mea unde mi-am luat niște haine la nimereala și m-am îmbrăcat cu ele.

Am ajuns la școală, unde am fost luată de directorul școlii, crezând ca am făcut ceva greșit. Ajungem la el îmi birou și începe sa vorbească.

-Astăzi a venit un elev nou la școala noastră. M-am gândit ca are nevoie de un ghid sa nu se piardă prin școală, așa că tu vei fii ghidul lui. Am decis ca acestă săptămână să ai acelaș orar cu acesta, ca să-l poți ajuta la ore.

-Bine. Încerc sa nu-mi arat nemulțumirea de pe chipul meu.

-Apropo te voi anunța eu când va ajunge. Te rog sa te comporți cum trebuie cu el.

Plec din biroul directorului, iar multe persoane se uitau la mine de parca au văzut o stafie. Nu înțelegeam de toți se uită așa la mine, așa că m-am uitat urât la unii dintre ei, iar aceștia și-au dus atenția către cărțile din dulapurile lor.

Așa le trebuie! Ani de zile s-au uitat urât la mine, iar acum când ma simt în stare să fac acelaș lucru, de ce să n-o fac? Joaca dur, a pai o să joc dur. M-am saturat sa fiu luată mereu peste picior. Vreau sa o fac mândră pe mama, însă mai vreau sa le dau câte un pumn fiecăruia care m-a jignit, m-a bârfit, m-a lovit și și-a bătut joc de mine.

-Ooo, pisicuța a prins curaj! De când? Sau vrei să-ți iau eu tot curajul? Zice arogant Max.

Fix de el mai aveam nevoie. Băiatul asta e o durere în cot. Începe sa ma calce pe nervi. Ce bine ar fi să-i dau un pumn de întra în dulapul din spatele lui.

-Nu mai vrei sa răspunzi? Cum a fost aseară, ți-a plăcut? Spune Max și se apropie de mine. Nu ma dau în spate, ca să nu creadă ca mie frica de el.

-Dar sa te întreb eu pe tine, ți-a plăcut? Se uită la mine strâmb. Din moment ce te strâmbi se pare ca nu ți-a plăcut. Se pare ca nu știi sa primești refuzuri, maturizează-te arăți ca un copil când auzi ,,Nu!".

Ma apropii mai mult de el și ne despart vreo 20 centimetri. Am început să urlam unul la altul. Nu ne pasa dacă ceilalți se uitau la noi. Am observat ca niște persoane au început sa ne filmeze datorită blițului. Chiar dacă aceștia ne filmau noua nu ne pasa, ne vedeam în continuare de cearta noastră.

Cineva a venit la noi și m-a atins pe umăr, dar eu nu m-am întors. M-am întors după ce am auzit acea persoana cum îmi spune să plec la ieșirea școlii deoarece mă așteptă elevul cel nou. Dar nu am plecat doar așa, în niciun caz. I-am dat o palmă peste fața lui Max de i-a înroșit tot obrazul. Eu am plecat în grabă, când am observat ca acesta e pe urmele mele am alergat cât am putut de repede până la ieșire.

Am ajuns la ieșire unde deja intraseră un băiat înalt, cu parul negru și niște ochi verzi ca smaraldele. M-am dus la el și am început să mă prezint. Nu eram prea entuziasmată, însă ma bucuram în acelaș timp ca am scăpat de Max.

-Salut! Eu sunt Mabel, de astăzi îți voi fi ghid pe parcursul întregii săptămâni. Nu pot să zic că-mi face plăcere, dar nu am avut de ales.

-Mda...salut! Eu sunt Blake. Voi așa primiți toți elevi noi care vin la școala voastră?

-Adica? Unde vrei să bați?

-Adică fiecare elev nou care vine la școală are un ghid?

-Nu, dacă te referi la asta, iar dacă te referi la modul în care te-am primit, nu chiar, depinde cine îți pica. Apropo de ce ai întrebat?

-Nu contează, motive personale. Deci îmi prezinți școala sau voi rămâne pentru întreaga zi la întrarea acesteia?

-Mai întâi trebuie să ne luăm orarul de la secretariat. După îți voi arata restul școlii. Prima ora nu o facem, pentru ca o să-ți fac turul școlii.

-Perfect! Prima zi și chiulesc. Ce bine ar fi sa nu-mi mai prezinți nicio școală. Zice entuziasmat.

-Nu chiulim, avem învoire la prima oră. Am primit-o de la director.

-Off...ești plictisitoare și jalnică.

-Mă calci pe nervi cred ca mă duc să îi zic directorului ca nu pot.

                             .............

Am ieșit din biroul directorului nervoasă, iar la ușa acestuia se afla Blake.

Normal ca nu am scăpat de pănpălăul asta. E mai greu pe cât pare. Îmi zice mie directorul că se bazează pe mine, iar dacă fac asta o să primesc la fiecare materie câte două puncte în plus. Dar n-or vrea profesori să-mi pună nota 12.

Vine la mine și mă întrebă daca încă mai sunt ghidul lui, iar eu îi răspund urât ca în continuare sunt. Plecăm la secretariat și luam orarul, iar apoi încep să îi prezint lucrurile de baza despre școala noastră. Părea ca nu ma asculta deoarece era foarte concentrat pe telefonul lui. Mă opresc din vorbit și ma uit la el atent.

-Ce? S-a întâmplat ceva? Se uită nedumerit la mine.

-Eu încerc să-ți explic despre cublurile la care te poți înscrie, însă tu stai cu ochii în telefon. Ai putea te rog frumos sa nu mai stai cu nasul în telefon și să fi atent la tot ce-ți spun eu aici? Spun nervoasă ultima propoziție, puțin mai mult, căci m-am speriat de tonul pe care l-am avut.

-Bine, bine, te ascult!

Încep sa vorbesc în continuare, dar de data aceasta, Blake ma asculta. După ce termin turul, plec cu el în cantină.

-De aici cred ca te descurci singur. Eu am plecat, dacă ai nevoie de ceva sunt la masa aceea. Îi arat cu degetul sper masă, iar apoi plec.