Imperfecta

Capitolul 31

-Așa cum? Întrebă jucându-se cu degetele mele.

-Când vreau să trecem la partea a doua, spun timidă.

-Ești inocenta, Mabel. Nu vreau să-ți iau asta. Îmi mângâie blând obrazul cu dosul palmei sale, iar eu mă încrunt la auzul acelor cuvinte, căci la asta nu mă așteptam din partea sa.

Adică nu știu la ce mă așteptam exact, dar cu siguranță nu la un refuz.

-Nu încă, iubito, îmi spune îngăduitor. Noapte bună!

-Noapte bună! Îmi așez capul pe perna și adorm.

Dimineața m-a trezit Max, iar apoi am mers la micul dejun. Am fost nevoiți să mai rămânem 3 ore ca să nu ne blocăm cu mașina în noroi.

La școală am întârziat la primele ore și am fost certată de profesori din cauza asta. Au sunat-o pe mama, iar aceasta a rezolvat situația cumva.

Seara am ajuns acasă obosită și am făcut un duș, apoi m-am culcat instant.

Când am coborât la prânz, acolo se aflau tatăl lui Max, mama și bineînțeles Max. L-am salutat pe domnul Hall și m-am așezat la masa nedumerită. Mama îmi observă nedumerirea, iar într-un final vorbește.

-Domnul Hall și Max au venit în dimineața asta pentru că i-am chemat pentru a vorbi despre un zvon care se aude la școala voastră și prin jumătate de oraș.

Ma uit la ea atent, însă tot nu îmi dau seama despre ce vorbește.

-Se pare ca toți spun că voi doi sunteți împreună, este adevărat? Arăt spre mine și Max.

Eu rămân mută și mă gândesc la toate cele întâmplate între noi, niciodată nu am arătat ca niște prieteni, poate din cauza asta așa au interpretat oameni.

Eu și Max vorbeam din priviri, iar el cu ochii lui dulci parcă îmi zicea ca noi cu siguranță nu suntem doar prieteni. Eu i-am dat dreptate și mi-am deschis gura să vorbesc.

-Suntem...zic cât de mult pot de încrezută chiar dacă îmi e puțin rușine să spun asta fața de tatăl său și mama.

Max pare plăcut surprins, însă își ascunde repede această emoție, să nu o observe părinții noștri.

Mama și tatăl lui rămân șocați, iar mama vine și mă ia în brațe și eu rămân nedumerită. Și domnul Hall face același lucru, iar Max primește același tratament de la părinții noștri.

-Ma bucur extrem de mult că sunteți împreună, spune mama uitându-se la noi cu drag, iar domnul Hall aprobă, dând din cap.

-Ar trebui să mergeți la școală, se face târziu...spune tatăl lui.

-Ma duc să mă schimb și revin imediat. Plec în camera mea și mă îmbrac în niște haine mai lejere.

Toată școală vorbea despre faptul ca noi doi suntem împreună și am avut o conversație lunga cu Beth și Cora despre relația mea cu Max din care am ieșit cu dureri severe de cap.

                            ...............

Am ieșit cu Max la o întâlnire, eram într-un parc, lângă un lac unde înotau lebedele. Făceam un picnic, după ce am mâncat desertul, eu am început sa ma uit la minunatele păsări. Puteam simți privirea lui Max, însă nu ma deranja, ba chiar îmi plăcea.

Îmi întorc capul în direcția sa și mă uit în ochii lui, în acei ochi căprui care mi-au furat rațiunea de fiecare data când ma uitam în ei. Buzele sale dulci ca miere, care îmi arătă de fiecare data când mă săruta ce înseamă dragostea.

Mereu am fost oarbă, însă acum îmi dau seama că cu omul din fața mea îmi doresc sa îmi trăiesc viața și sunt sigură că și el își dorește același lucru.

Mă apropi de el, iar acesta face același lucru, doar câțiva centimetri ne despart.

-Te iubesc! Îmi șoptește Max cu zâmbetul pe buze. Eu îmi măresc ochii și mă uit la el cu dragoste.

-Și eu te iubesc! Îi șopteșc.

Ne apropiem unul de altul, iar buzele noastre se contopesc într-un sărut gingaș. Doar noi. Doar noi doi pe o pătura, lângă un lac unde doua lebede dansau cu măiestrie.

               
                Sfârșit!