Imperfecta

Capitolul 23

Mama vine în grabă cu o cutie și o pune pe pat.

-Cum arăt? Mama era îmbrăcată într-un costum negru, în picioare avea niște stiletto negri și parul îl avea lăsat pe spate.

-Minunat ca întotdeauna!

-Mulțumesc! Dragă, iartă-mă că m-am comportat atât de dur cu tine, dar vreau să fi perfectă. Tu nu ești la fel de dură și rece ca mine, iar asta te face specială.

-Te-am iertat, zic și o iau în brate pe mama.

-Uite, în cutie ai rochia, sper să-ți placă. Iese din camera și ma lasă singură, deschid cutia, iar în acestă se afla o rochie roșie din satin.

M-am îmbrăcat cu ea și îmi venea minunat. Machiajul  era unul simplu, pentru că nu mai aveam timp să fac altul și nici nu mă pricepea la fel de bine ca Beth. Parul l-am îndreptat și l-am lăsat să-mi cadă pe umeri. Am ieșit, iar mama rămas surprinsă.

-Îți stă minunat! Zice mama fericită.

-Mulțumesc! Spun cu un zâmbet mare pe față.

Ajungem la restaurant, iar eu și mama ne-am îndreptat spre masa unde se afla bărbatul acela cu fiul lui. Nu i-am văzut fața băiatului pentru că a fost chemat de cineva și a plecat. Bărbatul s-a ridicat în picioare când ne-a observat, iar pe chip i-a apărut un zâmbet mare.

-Bună seara, doamnă Patterson! Mi-o puteți prezenta pe frumoasa dumneavoastră fiică?

-Bună seara, domnule Hall! Cu siguranță! Acesta este fiica mea, Mabel.

-Îmi pare bine să te cunosc. Îmi spune domnul Hall.

-Și mie îmi pare bine să vă cunosc domnule Hall.

-Așezați-vă, trebuie să vină și fiul meu în câteva clipe.

Mă tot gândeam la cum trebuie să mă comport cu băiatul acela, dacă e arogant s-ar putea să fac urât și adio parteneriat dintre mama și domnul Hall.

-Bună seara! Îmi cer scuze că v-am făcut să mă așteptați. Când aud vocea rămân mută, era Max.

-Nu este nicio problemă! Spune mama.

-Vreau să vi-l prezint pe fiul meu, Max. Spune domnul Hall.

-Ea este fiica mea, Mabel. Zice mama.

-Da, ne cunoaștem de la școală, spune Max așezându-se.

-Ohh...ce frumos! Spune mama.

Mă simțeam de parcă voiau să ne pună împreună decât să fim prieteni. Tatăl lui Max când a auzit, avea de două ori un zâmbet mai mare. Deja mă luase cu capul, mă durea foarte tare din cauza presiunii. Nu mă așteptam să fie Max chiar fiul bărbatului cu care mama vrea să facă afaceri.

Ospătarul ne-a adus comanda, iar mama și domnul Hall vorbeau despre companiile lor. Eu încercăm să mă concentrez pe mâncare și să-i nu-i mai bag în seamă privirea insistenta a lui Max. Domnul Hall îi face cu ochiul mamei și  aceasta începe să râdă, Max când îi aude râsul mamei își ia privirea de pe mine.

-Și cum v-ați cunoscut? Îl întreab mama pe Max. Când aud îmi doresc doar să nu aducă aminte de bătaia respectivă.

-Avem ore în comun, dar o cunosc pe Mabel de la Beth. Ele două fiind prietene.

-Beth fiind fosta sa iubită. Spune domnul Hall.

-Ohh...am înțeles! Deja este târziu, iar voi aveți ore mâine, însă eu și domnul Hall mai avem de discutat. Max, poți te rog să o duci pe Mabel acasă?

-Da, spune și se ridică de la masă.

Mă ridic și eu, îmi iau la revedere de la domnul Hall și plec cu Max din restaurant.

Intrăm în mașină, iar Max își dă jos sacoul negru, apoi își dă jos cravata și își deschide doi nasturi de la cămașă.
Vrea să-și pună  centura, dar observă că am rămas blocată, așa că se apleacă spre mine și îmi pune centura. Eu rămân surprinsă și întorc capul spre el.

-Ce? Nu ți-a pus centura și ți-am pus-o eu.

-Puteai să-mi spui, zic obosită.

Mergeam cu mașina de cel puțin 20 minute, dar dintr-o dată Max oprește mașină ca să-mi spună ceva.

-Ai observat că părinții noștri vor să ne...

-Te rog nu mai vorbi despre asta. Ma răstesc și îmi dau seama ce a spus mama.

-De ce ai rămas așa? Ți-ai adus aminte ce ți-a spus mama ta.

-Da și presupun că și tatăl tău ți-a spus același lucru. Spun dur.

-Da, mai mi-a spus că ar trebui să fiu prieten cu tine sau chiar împreună. Zice fericit.

-Da, serios? Pai, mama mi-a zis că ar trebui să fim doar prieteni. Așa că ia asta în considerare.

-De unde ți-ai luat rochia? Mă întreabă.

-Mi-a luat-o mama, zic plictisită.

-Doamne, mă înnebunești...ahh! Șoptește, dar îl aud.

-Ai vrut să spui că sunt frumoasă? Șopteșc și mă uit cu ochii mari în direcția lui.

Își trece limba peste buze și se apropie de mine, eu nu mă îndepărtez, iar pulsul începe să-mi crească. Își apropie buzele de marginea urechii mele și începe să mi-o sărute.

-Spun că ai putea să înnebunești un bărbat. Să-l faci să distrugă lumea doar să te vadă zâmbind.

Mă uit cu ochii mari, iar când își apropie fața de a mea, mă îndepărtez.

-Ar trebui să mă duci acasă, zic încercând să-mi rețin respirația normală.

-Bine, zice și pornește mașina. Ajung acasă în 20 de minute.

Întru în casă și scot rochia de pe mine, apoi o pun frumos pe pat. Fac un duș, apoi îmi îmbrac pijamalele mele pufoase. Cobor jos în sufragerie și îmi pun un film, chiar dacă era 10:30 am zis să o aștept pe mama să văd dacă totul a ieșit bine.Mama ajunge în jumătate de oră fericită și când mă vede vine la mine.

-Am reușit, acum firma mea este în siguranță.

-Minunat! Zic fericită pentru mama.

-Dragă, avem ceva de vorbit, e ceva mai...nu știu dacă pe placul tău, însă totuși îți voi spune.

-Spune, o îndem pe mama.

-Pai, am discutat cu domnul Hall, iar noi am decis de comun acord să facem din două firme, o firmă. Normal că noi acum suntem parteneri. Însă când voi veți crește mai mari, voi veți fi la conducere.

-Așa și...zic nedumerită.

-Iar domnul Hall a spus că ar fi foarte frumos dacă v-ați cunoaște mai bine. Să vă întâlniți de câteva ori.

-Dar ne întâlnim deja la școală, spun în continuare confuză.

-Pai, Max e un băiat educat, este frumos și deștept, mi-ar face placere să fi cu el împreună. Dacă vrei să ai o relație cu el, eu sunt de acord.

-Amm...ce? Vreți să fim împreună și să vă conducem firma?! Zic șocată.

-Prima parte doar dacă vreți, dar a doua ar trebuie pentru că este munca noastră și ar fi oribil să se ducă de râpă. Deci ești de acord să te vezi de câteva ori cu el?

-Dacă te face pe tine fericită, bine...

-Mulțumesc, dragă mea! Mama mă săruta pe frunte și se ridică de pe canapea. Noapte bună!

-Noapte bună! Spun și rămân șocată de ce mi-a spus mama.