Imperfecta

Capitolul 12

-Eu cred că ai auzit destul de bine. Dă-mi drumul, vreau să merg la Beth.

-De când ești bună prietenă cu ea?

-Ce te interesează? Dacă ești atât de curios, interesează-te de la ea. Dacă privirea ar ucide, Max s-ar afla la 2 metri sub pământ.

-Știu de ce ești prietenă cu ea! Când aud îmi dau ochii peste cap, iar apoi îmi trag mână din strânsoarea lui, însă nu reușesc să scap.

-Uimește-mă! Zic nervoasă.

-Pentru mine. Nu ai avea un alt motiv, ea este plictisitoare. Dacă aroganță ar durea, el ar fi în momentul ăsta pe jos având spasme.

-De ce aș fi prietenă cu ea, pentru tine? Ultima parte o zic în scârbă.

Max se uită la mine urât și mă trage mai aproape de el. Mai erau câțiva centimetri ce ne despărțeau, el se uită la mine cu un zâmbet lacom, iar eu mă uitam la el confuză. Nu înțelegeam ce voia să demonstreze prin asta.

-Pentru că mă placi. Zice în șoaptă uitându-se la buzele mele.

Mă uit la el mirată de ce poate scoate pe gură și încerc să mă eliberez. El mă apucă și de mână cealaltă și se uită la buzele mele insistent.

Eu nu știu cum să reacționez și rămân mută. Respirația lui îmi gâdila nasul, iar parfumul lui îmi invadase simțurile. Nu mai gândeam lucid, eram fermecată de el și buzele sale subțiri.

Max îmi dă drumul la mâini, însă eu nu mă mișc din loc, mă uit ba în ochii lui căprui, ba la buzele sale. Același lucru făcea și Max. El își pune palma pe obrazul meu și îl mângâie ușor cu degetul mare. Inima îmi bătea puternic, de parcă ar dori să-mi iasă din piept.

Dintr-o dată am fost învăluită de un val de căldură prin tot corpul. Max mă săruta, era un sărut gingaș și inocent. Capul mi se învârtea, nu înțelegeam ce se întâmplă cu mine și i-am răspuns la sărut. Mâinile mele se plimbau prin parul lui șaten și pufos.

După ceva timp mă îndepărtez și îmi părea rău că o făcusem. Am zâmbit amândoi, iar buzele noastre s-au reunit într-un sărut mai pasional. Ne sărutam de parcă ar fi fost ultima zi când ne mai vedeam.

Dintr-o dată îmi revin și mă îndepărtez de el confuză. Eram derutată de ce tocmai făcusem, eu îl sărutasem pe inamicul meu, băiatul care îmi făcuse atâtea lucruri. Partea cea mai proastă era că Max se uită la mine nedumerit și încerca să-mi înțeleagă acțiunile.

Ma ridic fără să spun nimic și fug de acolo, întru în școală și mă îndrept spre baia fetelor. Mă închid într-una din toalete și încep să mă gândesc la tot ce am făcut.

Nu îmi vine să cred că m-a sărutat, iar eu ca ultima tâmpită i-am răspuns la sărut. Ce naiba a fost în capul meu! Acum ce o să-i zic Corei? ,,O hei, știi l-am sărutat pe Max, băiatul popular care a încercat să-și bată joc de mine. Nu ți se pare tare?". Of la naiba, normal că nu e bine, plus că mama e plecată, iar eu ca ultima proastă îmi fac de cap. Sunt pur și simplu dezamăgită de mine. Cel mai sigur lucru pentru mine este să-l evit pe Max. A fost o greșeală, nu trebuia să-l sărut, însă eu am fost fermecată de el și s-a întâmplat inevitabilul.

Șirul gândurilor mele se sfârșește atunci când se sună și-mi dau seama că o să întârzii la oră. Ies din baie și alerg pe hol ca ultima retardată, din fericire nu era nimeni pe hol să-mi vadă micul maraton deoarece cu toții erau la ore.