Imperfecta

Capitolul 29

Max

-Deci, cum ai reușit să intri în încurcătura asta? Mă întreabă Conrad.

-Mda...mă place, dar nu vrea să accepte sau sunt eu paranoic și doar se joaca cu mine.

-Cred că e prima variantă, până la urmă prietenii nu se privesc așa.

-Iar prietenii nu știu ce gust au buzele tale, zic ca un dobitoc.

-Stai, ce? V-ați sărutat? Întreabă surprins.

-Da, de mai multe ori. Zic fericit că am avut momentele alea minunate.

-Omule, ești mort după ea. Chiar nu observă asta? Sau e oarba sub acoperire?

-Nu știu, dar e clar un singur lucru nu vrea să accepte sentimentele pe care le are.

-Ma duc să mă schimb, tu du-te, vin și eu, mai durează puțin.

Plec,iar afara o văd pe Cora și pe Mabel. Merg spre ele, apoi mă uit la Mabel ceva timp.

-Vine și Conrad, s-a dus să se schimbe, mergeți cu mine și el?

-Da, spune Cora. Ohhh...nu! Mabel se uită nedumerită la ea, iar Cora ia foc. Mi-am uitat geanta, dacă mi-a luat-o cineva? Mă duc după ea, dacă vine Conrad mai devreme să-i spuneți că sunt în tribună.

Acesta pleacă și o ia la fugă, eu și Mabel începem să râdem. Mă uit la ea, cu niște ochii dulci, iar aceasta se uită la mine cu niște ochii mari.

Mi-aș dori ca aceste momente să nu se mai termină niciodată, însă acesta își ferește privirea și din instinct vreau să o iau de bărbie și să-i întorc capul, să se uite la mine.

Însă renunț la idee, deoarece ea a spus că suntem doar niște prieteni, iar eu nu vreau să forțez nota.

-Cum ți s-a părut meciul? Încep să vorbesc dintr-o dată, doar să sparg liniștea cumplită.

-A fost intens, nu mă așteptam să dea ultimele două goluri, zice uitându-se în gol.

-Mda...nici eu, dar când a dat cele două goluri s-a uitat la Cora.

-Am observat, între ei e chimie și conexiune, spune fericită.

-Cum e și între noi, spun cu voce tare. Când îmi dau seama, fac ochii mari și mă uit la ea, inocent.

Aceasta își ridica o sprânceană, apoi mă privește ceva vreme surprinsă.

-Amm...nu voiam să zic asta, încerc să mă scot cumva.

-Atunci de ce ai zis? Nu mă lua în serios, glumesc.

-Amm...bine. Offf...cât mai durează?

După câteva minute, Cora și Conrad ies împreună, dar Cora fiind ciufulită, iar Conrad având tricoul șifonat. Îl privesc ciudat, iar acesta îmi dă o privire urâtă. Intrăm în mașină, iar Mabel se uită la Cora la fel cum m-am uitat eu la Conrad.

-Ești ciufulită, spune Mabel fără nicio jenă. Cora se înroșește și începe să-și aranjeze părul. Se uită la Conrad, apoi se uită la tricoul lui. Iar tu de ce ai tricoul șifonat?

Când aud mă bufnește râsul, iar Conrad se face roșu și îmi băga o privire urâtă. Nimeni nu mai spune nimic, iar eu pornesc mașina.

-Deci, când începe petrecerea? Îl întreab pe Conrad.

-Am decis să nu o mai dau eu, iar petrecerea v-a fi la Brad, însă eu și Cora nu mergem, o să ne uităm la un film împreună. Dacă vreți să veniți la mine și să rămâneți peste noapte?

-Eu ar trebui să o întreb pe mama, spune Mabel.

-Vorbesc eu cu ea și se rezolva tot, zic și o sun pe mama ei.

Îmi răspunde și o întreb, aceasta acceptă. Îmi spune să opresc la Mabel acasă și să iau niște haine de schimb. Accept și schimb traseul.

-Ce faci nu mai mergem la mine? Zice Conrad nedumerit.

-Trebuie să iau niște haine de schimb pentru Mabel, așa a zis mama ei.

-Serios? Ai până și numărul mamei sale, iar acesta îți vorbește așa frumos?

-Mama ei și tatăl meu sunt parteneri de afaceri, deci...

-Mda...în fine, spune acesta nesigur.

Ajung la casa ei, iar mama ei îmi dă un rucsac, iar în mână îmi dă hainele mele.

-Astea de unde le aveți? O întreb surprins.

-Sunt din seara aceea, când ai dormit la noi, am crezut că ai nevoie și tu de niște schimburi. Se uită la mașina, parcă văzând-o pe Mabel prin geamul fumuriu.

-Mulțumesc! Iau hainele si mă urc în mașină.

-De unde are hainele tale? Întreabă Conrad.

-De când a dormit la Mabel acasă, spune Cora.

-Tu de unde știi? Mă uit la ea nedumerit.

-Mi-a zis mama lui Mabel, în fine, mergem?

-Max, mergem la cabană, nu mergem la mine acasă. Mă uit la el confuz, iar acesta își dă una. Mergi la cabana din pădure unde am rămas pe timpul furtunii.

-Aha...bine, într-acolo mergem.

       
                              .............

Ajungem la cabană și intrăm înăuntru, fetele se așează pe canapea, iar Max își dă una.

-Am uitat că voi nu sunteți un cuplu, iar aici avem doar două camere. Iar dacă vrea unul dintre voi să se culce pe canapea nu recomand e mai tare ca piatra.

-Am observat asta când m-am așezat, pot să dorm cu Cora, iar voi doi să...

-Nuu, protestează Cora, am venit aici să fiu cu Conrad și să dormim în același pat, scuze, Mab. Iar până la urmă voi doi ați mai dormit împreună, pot să dau și exemple. Mabel încercă s-o facă să tacă, însă fără câștig. Când ați dormit pe bancheta din spate îmbrățișați sau când a rămas peste noapte la tine și dimineața a fost...îi pune Mabel mână la gură.

-Doamne, ce? Spune Conrad surprins de o altfel de întorsătură. Voi în niciun caz nu mai sunteți prieteni, după toate astea...

-Tu i-ai spus despre ce s-a întâmplat în dimineața aceea? O întreb pe Mabel.

-Da, doar e cea mai bună prietenă a mea, dar vad ca nu poate să-și țină limba. Spune roșie la față.

-Voi...amm...ce ați făcut mai exact în dimineața aceea? Întrebă dobitocul de Conrad.

-S-au sărutat...mult, după spusele lui Mabel. Când aud asta mă înroșesc ca naiba și îmi vine să-mi bag capul în pământ de rușine.

-Doamne, măcar atât, bine că nu a fost să fie altceva. Când îl aud îl lovesc în umăr și îi dau o palmă peste ceafă. Auu...bine, nu mă bag în treburile voastre, însă totul e super dubios.

-A da, Cora, iar tu de ce ai venit ciufulită, iar geanta nu era în mână când ai venit? Oare de ce a venit Beth la mine și mi-a dat geanta ta? Iar Conrad avea tricoul șifonat. Ce ați făcut atâta împreună?

Cei doi cad lați de rușine, iar eu zâmbesc triumfător, deoarece Mabel a putut să-i pună la pământ.