you're special ~taekook~

•15•

Eram la munca, obosit, supraîncărcat, tensionat și iritat. De câteva zile parca totul merge aiurea. Șefa e distanta și rece și nu vrea sa dea nimănui zile libere, Jimin tot refuza sa își găsească alt job și petrecem tot mai puțin timp împreuna.
Lăsasem meniul pe masa și oftam greu. Oare ce am făcut greșit? Oare nu l-am iubit destul? Oare s-a saturat de mine? L-am neglijat in vreun fel și asta l-a făcut sa se distanțeze de mine?
Ce pot sa fac sa fie din nou bine?

I-am scris o ora in urma sa ne vedem înainte sa plece la munca. Trebuie sa ne vedem și sa discutam ce se întâmpla. Mi-e frica ca o sa îl pierd. Suntem împreuna de doar 2-3 luni dar totuși nu îmi pot imagina sa ma întorc acasă și sa vad ca hainele lui nu sunt puse haotic pe scaun, mirosul sau lipsește, sucurile si snack-urile absolut oribile dar totuși pe care el le adora nu mai sunt. Eram distras din gânduri de o notificare.

-Scuze azi nu pot, plec mai repede la munca sa deschid ca avem niște clienți din Franța.

Ma uitam dezamăgit la mesaje. Își bate joc de mine? Încerc sa nu ma las condus de temperamentul meu vulcanic și sa înțeleg situația. E la munca și trebuie sa pricep asta. Dar totuși, el nu vede ce se întâmpla? Cum ne distantam? Cum nu mai merge?

Oftez, așezându-ma pe un scaun destinat angajaților. Trebuie totuși cumva sa "reînnoiesc" relația noastră, sa ii readuc pasiunea de la început. Tot stand pe gânduri îmi vine o idee. Flori. Și băieților le place sa primească flori nu? Stiu ca mi-a spus odată ca ii plac mult trandafiri roz, caci ii aduc aminte de grădina bunicii sale in care a crescut. Văd ca este ora 8:30 PM. Intru pe google sa văd ce florării sunt deschise prin apropiere și îmi fac un plan. O sa plec la el la munca sa îl surprind cu niște trandafiri. Sunt sigur ca ii va plăcea. Plus o sa am ocazia sa văd unde lucrează și ce se întâmpla pe acolo. Zâmbesc satisfăcut de planul meu elaborat in sinea mea și decid sa muncesc mai departe, ca sa treacă timpul mai repede.

Taehyung deja nu mai lucrează aici, lucru care m-a deprimat. Nu am înțeles sigur motivul concedierii sale dar cel mai probabil a găsit altceva. Cred ca in următoarele luni o sa încerc sa îmi găsesc și eu ceva mai perspectiv, care seamănă cu facultatea pe care am terminat-o eu.

Realizez ca am nevoie de un job mai serios dacă vreau sa îmi asigur mie și lui Jimin un trai mai bun și mai confortabil. Dacă sa îmi schimb jobul va însemna ca îl voi avea pe Jimin mai aproape, sunt absolut dispus sa o fac. După câțiva clienți mai puțin respectuoși și niște bacșiș bine meritat, observ ca este ora 9 PM și plec repede spre vestiar ca sa ma schimb și sa plec. Urasc atât de mult ca miros a mâncare când ies de aici, pana și parul meu duhneste a pizza și carne. In fine, contează acum sa caut florile care i-ar place lui Jimin.

Intru intr-o florărie la mai puțin de 500 de metri de restaurant, aleg un buchet perfect pentru Jimin, unde trandafirii erau complimentati din părți cu mici bucati de Gypsophile și ma îndrept spre clubul unde lucrează el. Nu e foarte departe dar totuși decid sa iau un taxi pentru a evita deteriorarea in vreun fel al florilor. Ajuns acolo, erau câțiva oameni care așteptau la coada sa între in club și ca sa evit oamenii decid sa îl sun pe Jimin sa intru prin intrarea angajaților. Imediat cum vreau sa apas pe apel, îl văd pe Jimin cum iese grăbit din club și se uita prin părți. Oare pe cine cauta?
-Jimi-
-Jiminaaaaaa, ce bine îmi pare sa te văd.
-O-Oh hey nu ma așteptam sa apari așa repede.
La ce asist acum? Jimin ma inseala cu Ji-ho? Oare e posibil așa ceva?
-Ma subestimezi! Sa te las pe tine sa aștepți? Ești gata, plecam?
-Da hai, mi-am luat toate lucrurile.
Imediat când sa ma observe mi-am întors capul repede fără sa înțeleagă ca sunt eu.
Aceștia doi pleacă spre o alee și eu rămân jalnic, naiv și mințit cu florile in mâna in fata clubului. Jimin? Sa ma însele? Cu fratele meu? Cum poate sa facă una ca asta? Cum poate sa ma trădeze așa.
Nervos pun mâna pe telefon și plec încet după ei. Oare dacă îl sun ce va face?
-Stai un pic, ma suna.
Acesta se oprise o secunda, se uita la ecran și probabil se gândea ce sa facă. Îl văd cum se scarpina in cap și închide apelul.
Am simțit cum inima mea a crăpat in mii de cioburi de sticla. Ma uit buimac prin părți, simțind cum ma dor tâmplele și arunc florile in primul cos pe care îl văd.
Plec acasă. Trebuie sa ma adun sa văd ce pot face mai departe.

Intru in casa semănând fix cu un câine plouat. Ma simt atât de umilit și prost. Cum am putut sa nu îmi dau seama ca ceva se întâmpla? Trebuia sa realizez ca nu îl mai interesează relația noastră din clipa in care nu a fost in stare sa lupte pentru noi, pentru ce construiam împreuna. Ma așez pe canapea, tinându-mi fata in palme. Ce sa fac acum? Brusc aud usa de la intrare.

-Yoongi, ești acasă? Te-ai întors deja?
Ce cauta aici?
Acesta se descălța și se uita la mine cum stau asezat, nervos pe canapea.
-S-a întâmplat ceva? Nu ai avut o zi buna la munca?
Nici nu știam ce sa spun, ma uitam ca prostul la el neștiind cum sa reactionez.
-Yoong-
-Ma înșeli?
-Ce? Poftim? Ce ti-a venit?
-Îți bati joc? Te-am văzut. In fata clubului, cu fratele meu și cum ați plecat împreuna naiba știe unde. Ce cauți tu "Jimina" cu el? Dacă ai vreo problema zi-mi. Zi-mi dacă nu mai vrei sa fii cu mine, zi-mi dacă nu ma iubești.
Simteam cum aproape îmi ies lacrimile de la frustrare.
Acesta se uita la mine și izbucnește in ras.
Rade de mine?
-Yoongi, ti-a mai zis cineva ca ti-ar sta foarte bine drept scriitor? Sau de un prezentator? Nici nu știam ca ai așa fantezii.
Brusc acesta scoate un buchet imens de flori pe care nici nu l-am observat din cauza nervilor.
-La mulți ani Yoongi. E miezul nopții.
Despre ce vorbește? Ce se întâmpla?
-Ce? Despre ce vorbești? Nu ești cu Ji-ho?
-Yoongi, hai sa îți vezi și restul cadoului, după vorbim.
Ma ia de mana și ma conduce spre dormitor. Aprinde lumina și rămân șocat. In camera noastră a apărut de nicăieri un pian imens, unul pe care mi-l doream de foarte mulți ani.
-Jimin de ce-
-E 9 Martie prostule, e ziua ta, motivul pentru care eram cu Ji-ho era ca nu știam ce as putea sa îți cumpar de ziua ta și el s-a oferit sa ne vedem sa discutam. Acesta vrea sa preia din nou legătura cu tine apropo, dar ma rog asta e o tema pentru mai încolo. Cei drept pianul l-am comandat acasă încă cât erai tu la munca și speram foarte mult sa te retii sa nu îl vezi mai repede. Cu Ji-ho m-am văzut când am ieșit din club ca am plecat sa îmi strâng lucrurile caci m-am concediat deja. Motivul pentru care am insistat atât sa continui sa muncesc este acest pian, pentru ca sunt scumpe și știu ca ti l-ai dorit foarte mult.

Eram șocat. Asta este ceea ce numesc oamenii in filme"plot-twist". Tot nu îmi ieșeau cuvinte din gura. Uitasem complet de ziua mea din cauza stresului din ultimul timp.
-La mulți ani Yoongi. Și știu ca pana acum nu a fost o ocazie perfecta dar te iubesc.
Nu puteam rezista, tandrețea cu care se uita mine, atenția pe care mi-o oferea brusc, ma făceau sa ma topesc in brațele sale după care tânjeam atât de mult. Am sărit in brațele sale și l-am sărutat ca și cum ar fi prima data.
-Te iubesc Park Jimin, te iubesc atât de mult la naiba, de ce m-ai făcut sa te aștept atat?
Acesta îmi zâmbea in timp ce îmi mângâia parul.
-Pentru ca îmi place sa știu ca tu ma aștepți aici.
N-am mai rezistat și in secunda următoare eram doar noi doi, pe patul nostru, iubindu-ne ca niciodată. In casa persistau doar gemetele noastre, pline de dor și iubire. Îl ador, îl iubesc.
Jimin, ești dragostea mea pereche.

*

*

*