you're special ~taekook~

•3•

Moji he te io, ji he te io
Somo și cu mi vo

A trecut a sapatmina decand nu stiu nimic de Jungkook.
Dupa noaptea petrecuta impreuna (fara prostii Doamne fereste), acesta nu a mai dat vreun semn de viata, ceea ce ma intristeaza. Poate intradevar, acesta pur si simplu s-a distrat pe seama mea. O sa incerc sa il uit si sa imi continui viata. Pfff, usor de zis. Oarecum, chiar daca am stat aproxiamtiv o zi impreuna, m-am atasat al naibii de tare.

In ultima saptamina am tot lucrat, ceea ce fac si acum.
E ora 14, ceea ce inseamna ca mai am vreo 7 ore.
-ECHIPA! AICI ACUM.
Sfinte Isuse, sper sa nu ne scada iar salariile.
-Bun, avand in vedere ca colegul vostru a plecat cu 2 saptamini in urma, am decis sa angajez pe cineva nou. Faceti cunostinta cu Min Yoongi, noul vostru coleg.
Ohh, exact, un coleg de al nostru s-a concediat cu vreo 2 saptamini in urma. Doar ca nu ma asteptam sa angajeze pe cineva atat de rapid.
Toti chelnerii s-au imprastiat lasandu-l pe baiat cu ochii in soare. Pe bune? Halal primire.
-Buna Yoongi, incantat, numele meu e Taehyung.
-Ohh, se pare ca tu esti mai ospitalier.
-Haha, da. Pai, la cum il stiu eu pe seful nostru, nu ti-a aratat nimic inca nu?
-Nu prea, ai putea te rog sa imi arati lucrurile pe aici.
-Desigur, te rog sa te bazezi pe mine si sa imi ceri ajutorul daca ai nevoie, sper sa putem fi prieteni, nu doar colegi haha.-vedeam cum acesta a facut ochii mari, parca fiind socat de ceea ce ziceam.
-M-Mersi Taehyung.
-Hai sa nu mai bodoganim atata, permite-mi sa iti arat cum merg lucrurile aici.
Am umbla vreo ora prin local sa ii reprezint lucrurile lui Yoongi.
E un baiat de treaba. Pare cam rece totusi dar se vede ca e doar o masca, sunt foarte entuziasmat sincer, nu am mai avut ocazia sa ma imprietenesc cu cineva de cand lucrez, sau de cand am venit in Tokyo, infara de Jungkook bineinteles dar el e istorie deja, cred.
-Of, sper sa ma pot obisnui.
-Sigur o sa poti, ma ai pe mine aici, te ajut cu cea mai mare placere.
-Mersi mult Taehyung, imi pare rau ca te-am obosit atata.
-Nu te ingrijora haha, placerea e de partea mea. Acum, banuiesc ca poti incepe sa iei comenzi.
-Da, la asta cred ca ma descurc.
-Sunt sigur de asta. E ora 16, la ora 21 se termina tura, vrei poate sa iesim undeva?
-Hmm, sigur, dar sa iti spun sincer, nu prea stiu Tokyo-ul. Sunt korean.
-Pe bunee?? Si eu.
-Ohh, ma gandeam eu, ai trasaturi vizibile.
-Lol, nu mi-am dat seama. Daca nu te deranjeaza, din ce oras esti?
-Daegu, tu?
-Tu glumesti nu? Si eu la fel.
-Wow, asta e chiar interesant.
-Haha da.
-MIN SI KIM, GATA BARFELE, LA TREABA!
-Fuck, trebuie sa plecam, succes cu munca Yoongi.
-Si tie Taehyung.
Mi-am continuat munca in continuare. Ocazional, mai trageam priviri ascunse spre Yoongi ca sa vad daca se descurca, si totul era bine la el. Ma bucura enorm ca de descurca.
Spre deosebire de mine, eu in prima mea zi, am vărsat o limonada pe camasa unui client si aproape a iesit cu bataie dar spre norocul meu, seful avea dispozitie buna in ziua aia si m-a scapat, chiar daca mi-a scazut salariul o luna. Ehh, amintiri. Probabil va intrebati de ce nu prietenesc si nu ma inteleg bine cu ceilaltu chelneri, aka colegi. Păi, nu am nici un raspuns, nici unul din ei nu arata interes de discutie, deci pur si simplu ne ignoram unii pe altii.
Era ora 20, afara era aproape intuneric deja.
-Kim Taehyung.-era seful.
-Da domnule.
-In aceasta seara, avem o rezervare pe tot localul si am nevoie doar de vreo 2 chelneri, tu poti pleca acasa si Min, ca el e nou oricum si nu cred ca se va descurca, anunță-l si pe el te rog.
-Bine domnule, multumim mult, seara frumoasa.
Am plecat repede dupa Yoongi.
-Yoongi, lasa farfuriile alea, ne dă noua drumul mai repede.
-Ha? De ce?
-Are o rezervare pe tot localul si nu are nevoie de multi chelneri, si ne-a zis sa plecat acasa.
-Oh, super, deja simt ca nu mai pot.
-Haha, inteleg sentimentul, sa plecam de aici.
Am plecat sa ma schimb in hainele mele.
-Taehyung, ma duc sa ma schimb si eu, dupa daca vrei putem pleca la o bere.
-Okeeey, hai repede.
Sunt foarte entuziasmat. Dupa 2 minute, iese si Yoongi. Cand ma intorc la el, aproape imi pica barba.
Se pare ca stilul de haine al lui Yoongi e foarte..strâns si cu lanturi.
-Oh wow. Arati bine Yoongi.
-Hah, mersi mult.
-Nu ma asteptam sa ai asa stil complex.
-Mereu mi-a placut asa stil si mi se pare ca se potriveste cu caracterul meu.
-Hmm, probabil ca da. Ma simt atata de basic, port doar un hanorac si pantaloni de training.
-Vrei sa plecam la tine sa te schimbi?
-Daa, sigur.
Am plecat rapizi spre apartamentul meu, care era destul de aproape de local.
-Te servesc cu o apa sau un suc?
-O apa te rog.
I-am dat apa lui Yoongi si am plecat sa ma schimb.
Mi-am ales un pulover larg maroniu cu niste pantaloni largi de asemenea negri.
-Esti gata?
-Dap, hai sa mergem.
Am luat un taxi si am plecat la o terasa de seara sa ne relaxam la o bere.
-Aici berile voastre. Ati vrea sa mai comandati ceva?
-Hmm, nu parca.
-Nu, multumim.
-Saracul chelner, ii simt durerea.
-Nu-i asa? Haha.
-Păi Yoongi, pot sa stiu motivul pentru care ai ajuns in Tokyo?
-Păi, sa iti spun sincer, am avut probleme cu politia.
-P-Poftim? De ce?
-Păi, nu crede ca am facut ceva. Stai sa iti explic. Eu mai am un frate mai mare, Jinyoung, care cam are probleme cu drogurile de vreo 3 ani. Nebunul ăsta s-a bagat in naiba stie ce combinatie si m-am trezit cu politia la usa, intrebandu-ma daca nu cumva sunt si eu implicat. Le-am explicat ca el e fratele meu mai mare si ca nu am niic o legatura. Pe el l-au arestat pentru contra banda de droguri pe ceva timp si un politist, un prieten de familia mi-a batut un apropo sa parasesc tara, pentru ca sunt sanse sa fiu implicat si eu din cauza prietenilor dubiosi ai lui frate-miu. Asa am decis sa plec din Coreea si sa o iau de la 0.
-Ohh, asta e foarte trist, imi pare rau pentru tine. Parintii tai ce zic?
-Mam mea a murit cu vreo 8 ani in urma dar tata e prin Seul si nu stiu mare lucru de el sau daca macar stie de probleme noastre.
-Imi pare rau Yoongi, serios.
-Pff, nu te simti afectat, eu personal nu sunt, am trecut repede peste.
-Ma bucur macar ca te simti bine.
-Dar tu? De ce ai parasit Coreea?
-Din cauza parintilor. Mereu am fost in relatii rele cu ei din anumite motive. Cand am facut 18 ani, am plecat din Daegu in Busan, ca dupa sa stau un an jumate si sa ma mut in Tokyo. Mereu mi-a placut Japonia si am decis sa vin aici.
-Naspa parintii ăstia.
-Nu-i asa? Ehh, da-i naibii, macar am viata mea acum.
-Acum, lasam tristetea asta la o parte si da-i cu berea.
-Asa te vreau.
Trecuse o ora si noi eram la a 4-a runda de bere. Yoongi era mai rezistent spre deosebire de mine, care aproape cadea cu capul pe masa deja.
-Hai ba Taehyung, te-a luat deja sucul ăsta?-spunea el razand.
-Dute dracu, urasc ca nu sunt rezistent la bautura.
-Se vede hahaa. Auzi, vino mai aproape.
M-am apropiat de Yoongi neintelegand ce vrea.
-Il vezi pe ala de peste 2 mese din dreapta? Se tot holbeaza la noi si ma sperie deja.
-Cine nai-
Atata mi-a trebuit sa vad. Era Jungkook.
M-am intors cat de repede am putut.
-Il cunosti?
-Ămm, da, il cunosc. Te cat timp se tot uita la noi?
-De vreo 20 de minute.
-Isuse Hristoase.
-Cine e ăsta?
-O cunostinta de a mea recenta.
-Se pare ca vine incoa, pregateste-te.
-Stai ce-
-Ce ignor urat am primit Tae, am tot asteptat sa observi, dar se pare ca erai prea absorbit de baiatul ăsta.
Yoongi se uita confuz la noi.
-Absorbit? Tu nu ai mai dat semne de viata de o saptamina.
-Ma scuzi domnule dar am o firma, sunt director.
-Atunci daca nu ai timp de mine de ce ma urmaresti?
-Ca asa mi se scoala mie da?
-Baieti, calamti-va.-spune Yoongi confuz in continuare.
-Ma rog, daca nu mai ai nimic de spus, te rog sa pleci. Sunt cu cineva aici.
-Poate totusi imi faci cunostinta cu cineva ăsta.
-Îhh.-spun iritat-El e Yoongi, prietenul meu.
-Ohh, sunteti impreuna sau?
-Nu nu, prieteni.-spune Yoongi rapid.
-Hmm, asa si trebuie, eu sunt primul care trebuie sa puna mana pe Taehyung.
Yoongi in continure se uita confuz si straniu.
-Yoongi, noi plecam.
-Pleci asa repede?
-Da, ai vreo problema cu asta?
Am continuat sa il ignor. Am platit nota si l-am luat pe Yoongi dupa mine.
-Cine e ăsta Taehyung?
-Ti-am zis, e un cunoscut de al meu.
-Mie imi pare mai mult.
-Nu e, crede-ma.
La un moment dat, Jungkook apare de nicaieri in fata noastra.
-Ti se pare tie frumos sa ma lasi asa cu ochii in soare?
-Treaba mea ce fac, da? Sunt cu cineva aici acum, lasa-ma sa stau cu el. Nu am iesit aici ca sa ma cert cu tine.
-Nu ma cert cu tine da?
-Ba cam o faci.-imtervine Yoongi-Asculta ce are de zis.
-Buna observatie Yoonji.
-Yoongi.
-Tot aia.
-Ce vroaiam sa iti spun Taehyung e ca, imi pare rau ca nu am avut timp de tine. Intelege ca am o firma si multa treaba. Dar voi fi mai atent cu tine.
-Defapt, nu e nevoie sa fii atent cu mine. Nu suntem un cuplu sau ceva de genul, nu e nevoie sa faci toate "sacrificiile" astea.
-Baieti, scuze ca va intrerup dar am nevoie urgent sa plec, va las sa va rezolvati problemele.
-Stai Yoonji, adica Yoongi. Poate te petrec eu cu masina?
-Daca nu te deranjeaza.
-Hai amandoi in masina. Dupa, ne continuam discutia, da?
-Pff, bine.
Plecam ambii dupa Jungkook la masina si dau sa ma asez pe bancheta din spate cu Yoongi.
-Vino in fata.
-Nu vin-
-Fă ce iti spune si nu te mai lua la harta cu el.
-Îhhh, bine. Apropo, ce s-a intamplat ca trebuie sa pleci asa urgent?
-De pare ca vecina mea de la 10 mi-a inundat o camera din apartament.
-Ohh, asta e aiurea rău.
-Da, deci v-as ruga sa mergem mai repede.
-Bine bine.
Am luat loc langa Jungkook si Yoongi se asezase pe bancheta din spate.
Cat il duceam pe Yoongi, puteam vedea privirea incruntata a lui Jungkook. Poate totusi am fost prea dur cu el...
-Yoongi, am ajuns.
-Bine Jungkook, iti multumesc mult.
Ne vedem maine Tae.
-Sigur Yoongi hyung.
Yoongi plecase din masina, lasand in spate o liniste incomoda.
-Deci iti spune Tae.
-Da, si ce?
-Spuneam doar. Cat de apropiati sunteti?
-Suntem prieteni doar.
-Oh, bine de stiut. Din nou scuze ca nu te-am mai contactat, eram foarte ocupat.
-Bine, e in regula, am fost si eu foarte copilaros.
-Păi esti un copil.
-Ba nu sunt.-am zis cu un ton exact ca al unui copil.
-Sigur ca nu esti.
Acesta s-a apropiat de mine si ma sarutat pe obraz.
-A-Asta ce a fost?
-Un gest de revedere.
-O-Oh, haha.
-Nu vrei sa ne continuam seara impreuna? Sau esti obosit.
-Sunt cam obosit Jungkook. Daca vrei, poti sa vii la mine.
-Hm, da, e o idee buna. Sa mergem.
-In regula.
Adoram mirosul specific din masina lui Jungkook, era oarecum, foarte barbatesc. Iti puteai da seama din prima a cui apartine masina.

Peste 15 minute, am ajuns la mine acasa.
Am intrat in apartament, cu Jungkook in urma mea.
-Deci locuiesc singur in tot apartamentul ăsta?
-Da, nu e asa de mare.
-Cam e, pentru un copil ca tine.
-Hey, nu te mai flexa mosule.
-Mos? Mosul ăsta te poate fute mai bine decat crezi.
Cat eu, cat si el am facut ochii mari.
-G-Glumeam haha.
-Da, sunt sigur de asta.-cumva m-am emotionat de la ceea ce a spus.
NU TAEHYUNG, PERVERSULE CE ESTI.
-Păi, permite-mi sa iti prezint camera mea.
L-am tarat pe Jungkook dupa mine.
Cum am intrat in camera, acesta a facut ochii cat cepele.
-Jesus Christ, Taehyung. Sa inteleg ca iti plac mult anime-urile.
Am si uitat de asta. Am o gramada de postere cu anime-uri in camera.
-Oh, da, imi plac anime-urile. Tie nu?
-Ma simt oarecum mult prea mare ca sa ma uit la ele.
-Hmm, poate poate. Deci esti de acord cu faptul ca esti un moș.
-Vai Taehyung, vad ca te tii de sotii.
Acesta facea aluzie la ce a zis mai devreme.
-Ce? Ba nu e adevarat.-am zis ranjind oarecum.
-Vezi ai grija de faci in preajma mea, am o slabiciune imensa pentru baietii tineri.
-Bine tati, fie cum vrei.
Brusc, telefonul lui Jungkook a inceput sa sune.
-Revin.
Acesta a plecat din camera.
Curios cum sunt, am plecat dupa el sa vad care e treaba.
-Stiu tată, stiu.
Nu, nu am de gand sa fac asta.
Ma lasi? Nu am de gand sa ma casatoresc cu fata aia ok? Stiu ca am o oarecare varsta dar nu vreau.
Nu imi pasa ca sunt logodit ok?
Imi place de altcineva.
Anuleaza totul, nunta asta nu va exista.
N-Nunta???
CUM ADICA NUNTA.
CE DRACU SE INTAMPLA.

*

*

*

Heeeeeey hey hey.
Am revenit cu un nou capitol. Sper tare va placut.
Acest capitol este needitat.
Va pup pe toti✨💅