you're special ~taekook~

•13•

E ora 8:15. Stau pe pat uitându-ma la posterele mele cu anime-uri din camera. Poate totuși e timpul sa le înlătur deja. As vrea sa îmi decorez camera altcumva. As vrea sa încerc un stil minimalist combinat cu ceva retro.

Îl aud pe Jungkook cascand lângă mine, probabil deja se trezește. Da, a rămas într-un final la mine peste noapte, nu a plecat deodată cum și-a terminat treaba, probabil doar sa îmi arate ca "s-a schimbat".

-Neața.-îmi zice acesta somnoros sărutându-ma pe obraz.
-Neața.
Îmi doream sa plece, deja simteam cum îmi vin lacrimile și ma stresez. Prezenta lui ma face sa ma simt anxios, trist și singur. Îmi e dor de starea de liniște pe care mi-a oferit-o Shiro noaptea trecută. Deși știu ca nu suntem intr-o relație, ma simt vinovat ca acum stau in pat cu alt bărbat.

-Vrei sa gătesc ceva?
-Nu mersi, nu mi-e foame.
-Hai totuși sa trag o fuga la magazin și sa iau ceva.
-Chiar nu e nevoie, poți sa pleci dacă vre-
-Nu Taehyung, vreau sa mâncam împreuna, revin peste 10 minute și pregătesc eu ceva. Dorești ceva anume?
-Sunt ok cu orice.
Se încălțase și plecase. Nu înțeleg de unde brusc dorința asta de a fi aici și de a îmi gati. A avut mult timp sa o facă, de ce acum? Brusc îmi sună telefonul. Era Shiro.

-Neata, te-am trezit?-avea o voce atât de călduroasă si gentilă.
-Neața, nu nu, vreau sa mănânc ceva acuș.
-Ah bine atunci. Mi-a plăcut mult aseară sa știi.
-Și mie, mersi pentru compania ta si pentru cafea. M-am simțit foarte bine.
-Ma bucur Taehyung. Ma gândeam dacă ești liber la prânz sa mâncam ceva la un local. Fac eu cinste, dacă dorești desigur.
-Da sigur ar fi super, ne vedem atunci!-am sunat prea entuziasmat oare?
-Bine, abia astept sa te văd.
M-am emoționat de la replica sa. Acum trebuie sa ma gândesc cum sa scap de Jungkook pana la prânz. Sper ca nu are in plan sa stea la mine foarte mult.
Zâmbeam ca un idiot de la apelul cu Shiro. Compania si discuțiile cu el sunt ca o gura de aer curat, comparativ cu Jungkook, unde simt ca îmi intoxic plămânii tot mai mult in fiecare zi.

-M-am întors. Hai sa pregătim dejunul repede.
Am făcut câte o omleta la fiecare si niște sandwich-uri cu beacon.
-Ce zici sa rămân azi la tine toată ziua? Sa facem ceva maraton cu filme.
Am înghețat mâncând. Nu nu nu. Trebuie sa plece. Nu îl mai vreau in preajma.
-Ahh nu pot Jungkook, am de dus la...medic, medic da! Acum mi-am adus aminte ca am programare la 11.
-De ce? Ce ai?
-Ma doare stomacul rău si bănuiesc ca am ceva gastrită.-simteam cum îmi creștea nasul ca la Pinochio in momentul ăla. Sper sa nu își dea seama ca mint.
-Dacă vrei pot sa te du-
-Nu nu, nu e nevoie, spitalul e aici aproape, ma descurc singur.
-Ești sigur? Pot sa vin cu tine.
-Nu e nevoie Jungkook. Plec singur.
Vedeam cum se uita la mine sceptic. Probabil nu crede nici o boaba. Nu asta contează, contează sa plece. După ce pleacă, o sa îl blochez peste tot.

                                    ***
Într-un final am reușit sa îl conving sa ma lase sa plec singur, zicând și el ca are ceva treburi acasă și ca ma suna diseară. Oricum, in cel mai penibil mod, a trebuit sa ma prefac ca intru in spital pentru ca a insistat sa ma ducă acolo. Am putut vedea fata confuza a receptionerelor când m-au văzut intrând, stand 2 minute și ieșind. In fine, nu asta contează, contează sa ma văd cu Shiro și sa ne cunoaștem mai bine.

Ajung la localul unde trebuia sa ne întâlnim. Ma aștepta la o masa. Arata foarte bine, fiind îmbrăcat intr-o cămașa albă larga si blugi negri baggy.
-Ma bucur ca ai putut ajunge.- îmi zice acesta zâmbind pupându-ma pe obraz.
-D-Da, scuze ca am întârziat câteva minute.-îmi tremura vocea cumva?
-Nici o problema, sper ca ești bine. Deci ce vrei sa mâncam?
Ne uitam ambii in meniu si ne decideam ce am dori sa gustam nou când îmi vine o notificare de la Jungkook. Am uitat sa îl blochez.
 
Jeon Jungkook (mesaj nou):
-Ai terminat acolo? Sunt încă prin preajma. Pot sa te astept.

Ce naiba? De ce nu ma lasă in pace? Vreau sa ii scriu ca s-a terminat totul între noi. Dar nu aici. Nu lângă Shiro. Îl las pe seen.
Ne vine mâncarea și începem sa savurăm și discutam. E un om foarte plăcut și glumeț, reușește sa ma relaxeze instant. Cât vorbeam noi, am văzut câteva mese de noi un bărbat suspicios care ne făcea poze. Nu înțelegeam ce se întâmpla. Imediat ce a realizat ca l-am văzut a plecat repede. Ce a fost asta?
Am preferat sa ii nu ii spun lui Shiro ce am văzut, având o vagă idee ca e implicat Jungkook aici.

Shiro achita nota după cum promisese și decidem sa ieșim sa ne plimbam într-un parc din apropiere. Încă ma simteam neliniștit in urma a ce văzusem. Shiro ma ținea de mâna in tot timpul, fiind foarte afectuos și atent. Ieșim din parc și ne plimbam pe bulevard când de nicăieri apare mașina lui Jungkook. Am înghețat.

-Taehyung, urca in mașina.
-P-Poftim? Ce cauți aici?
-Urca in mașina, avem de vorbit.
-Pleacă Jungkook.
Eram șocat, îmi tremurau mâinile și începeam sa văd blurat.
-Ce pleacă? Nu plec nicăieri. Urca in mașina, avem de vorbit.
-Domnule, Taehyung nu pare ca vrea sa vina cu dumneavoastră.
-Taci din gura tu. Nimeni nu vorbește cu tine.
-Jungkook nu vin nicăieri. Pleacă. Totul s-a terminat între noi. Gata.
Îl vedeam cum se uita șocat la mine. Iese din mașina și vine nervos.
-Asculta tu la mine. Nu s-a terminat nimic.-zise acesta apucandu-ma tare de mâna.
-Lasă-mă, ma doare Jungkook.
Brusc îl văd pe Shiro cum îl împinge pe Jungkook puternic. Într-adevăr Shiro era mai înalt ca Jungkook și arata mult mai intimidant.
-Domnule plecați. De nu, chem poliția.
-Taehyung e iubitul meu. Nu te baga in relația noastră.
-Nu suntem intr-o relație și niciodată n-am fost! Pleacă Jungkook. S-a terminat. M-ai auzit? S-a terminat!
Îl vedeam cum se uita șocat la noi și cum se face roșu la fata de nervi.
-Ce curva ești Taehyung. Văd ca n-ai nici o problema sa ți-o tragi cu mine ieri și azi cu el.
-Domnule, te mai rog încă odată, pleacă.
-Plec, plec, dar o sa regreți Taehyung. Nici sa nu te gândești sa te reîntorci la mine după ăsta.
Se întoarse, urcase in mașina si plecase.
Ma dureau tâmplele. Eram atâta de stresat si șocat. Îmi era atât de rusine fata de Shiro ca a trebuit sa asiste la toată scena asta.
-Î-Îmi pare foarte rău Shiro, înțeleg dacă vrei sa pleci acas-
Ma apuca brusc si ma săruta. Huh? De ce ma săruta?
-Ești bine? Văd ca te simți rău. Vrei sa îți iau o apa?
-N-Nu.
-Taehyung, nu îți fi rusine de mine. Înțeleg ce se întâmpla aici cât de cât. Hai undeva sa ne așezăm.

Deci Shiro nu sa simte dezgustat de mine? Nu renunța la mine? Încă ii place de mine?
-Scuze Shiro, nici nu vreau sa îmi imaginez ce crezi.
-Nu îmi imaginez nimic. Văd ca ai dat peste un nebun care nu te lasă in pace.
Când ieșisem la cafea el te bombarda cu mesaje asai?
Dădusem din cap încet.
-O sa fiu alături de tine Taehyung. Dacă ești sigur ca nu mai vrei nimic cu el sunt aici cu tine sa te ajut sa treci peste.
Îmi venea sa plâng. Nu pot sa cred ce atent este.
-Mersi Shiro, chiar îți sunt recunoscător.
Îmi zâmbise compătimitor.

Ma simteam mai ușurat. Totuși, cum pot sa scap de Jungkook?

*

*

*