Te-ai gândit vreodată că iubirea nu este un semntiment real și este doar în mintea noastră? Ei bine, așa gândește Enzo Hernandez, fiul lui Ares și Ailyn Hernandez. La cei douăzeci și trei de ani, maturitatea sa încă nu l-a găsit, iubind jocurile de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Enzo
Greu de crezut, dar pitica asta se strecoară ușor pe sub pielea mea. Nu vreau să-i dau dreptate lui Antonio, dar totuși simt că este ceva special, e diferită de toate tipele cu care am ieșit până acum. Ce tot vorbesc? Vreau doar să-mi câștig pariul și să plec mai repede în Sardinia, deși lacrimile ei, după ce am jignit-o ca ultimul om, m-au atins puțin. Îmi scutur capul revenind la realitate. Esra mă privește încă nedumerită, fără a spune ceva.
O prind de mână, trăgând-o în casă. În casa asta am copilărit. A fost casa de vacanță a bunicilor din partea mamei, acum ei s-au mutat în Antalya. Fiind turci, n-au putut rezista stând departe de originile lor. De zece ani îi văd numai o dată pe an, aș vrea să-mi las afacerile de o parte și să-i vizitez măcar o săptămână. Despre bunicul din partea tatălui nu pot spune același lucru, el nu a vrut să audă de mama, mai ales că ea era polițistă în acea perioadă, i-a fost frică că tata o să ajungă la arest. De fapt cred că cel mai frică îi era ca el să n-ajungă la arest, pentru că în douăzeci și cinci de ani ar fi putut da un semn, dar a ales să uite și să nu-l intereseze că are nepoți.
Deschid ușa, scârțâitul ei dându-mi fiori pe șira spinării. Totul este vechi, de la mobilier până la televizor, d-asta această casă este singurul loc liniștitor al meu. Din când în când, Martha, vine și face curat în locul acesta. Martha este fosta noastră menajeră, la fel și ea îmi este precum o bunică, se comportă de parcă aș fi nepotul ei. Are șaizeci și trei de ani, soțul ei a murit într-un accident de mașină, iar fata ei a fugit acum două zeci de ani cu un bogătaș de vârstă cu taică-su, poate mai mare. Dând din colț în colț, i-am oferit un apartament la două străzi distanță de casa aceasta, iar ea în schimb de mulțumire s-a oferit ca de două ori pe săptămână să vină să facă curat aici. Părinții mei știu că am vândut casa asta acum trei ani, dar nu mă pot descotorosi de ea, simt o foarte liniște aici.
— Enzo, ce facem aici? Ai de gând să mă omori fără să știe nimeni? mă întreabă, fiind vizibil speriată.
— Ușor blondo, te-aș face să mori învăluită de plăcere, rostesc cu un zâmbet jucăuș.
— Enzo, nu am de gând să mă culc cu tine! rostește sigură pe ea.
Cert este că în momentul acesta am de gând să o fac să mă dorească, dar nu-mi doresc să o aduc în pat. Poate Antonio are dreptate, poate n-ar trebui să-i fur inocența și să plec. Dar, dacă o fac să vină cu mine. Nu, nu e un plan bun, sigur nu o să mă pot abține și decât să mă vadă venind cu câte o femeie seară de seară, mai bine o las să mă uite, să dispar brusc, fără să știe unde sunt. Mama va ști că eu plec într-un schimb de experiență cu facultatea, la fel și restul familiei. Nu sufăr că trebuie să o mint mereu, dar nu am de ales. Vede că-s bucățică ruptă din tata, dar nu vrea să audă și de afacerile noastre murdare. Pe de-o parte o înțeleg, din vina afacerilor tatei, a renunțat la visul ei din copilărie. Nu-i ușor să muncești așa de tare, să-ți clădești visul, iar apoi să fie dărâmat definitiv.
