Te-ai gândit vreodată că iubirea nu este un semntiment real și este doar în mintea noastră? Ei bine, așa gândește Enzo Hernandez, fiul lui Ares și Ailyn Hernandez. La cei douăzeci și trei de ani, maturitatea sa încă nu l-a găsit, iubind jocurile de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Esra
Încep să simt lucruri pentru el, deși știu că nu-mi face bine. Mă aflu în avionul său personal, zburând către Italia, brunetul aflându-se în stânga mea, ocupat cu tableta. N-am de gând să văd cu cine vorbește sau la ce se uită, cu toate că tentația este prea mare. M-am bucurat foarte mult că până la urmă nu am pățit nimic. Dacă nu era Valeria probabil ajungeam una din damele sale de companie, precum tipa aceea dezbrăcată din mijlocul patului. N-am să uit acea imagine niciodată, nimeni nu o poate șterge, nici măcar eu. Se ridică, așezându-se tot pe aceeași canapea, dar întinzându-se și poziționându-și capul pe picioarele mele. Mâinile mele încep a se juca în părul său involuntar, fiorul său mă face să cred că îi place, doar că nu-mi doresc să continui, așa că-mi retrag mâinile. Vreau să ajung acasă și să nu ne mai vedem vreodată. Când sunt lângă el mă simt protejată, dar totodată am trecut prin multe din cauza lui și n-am de gând să-mi risc viața intrând într-o lume ca aceasta. Sunt puțin supărată pe Valeria pentru că ne știm de atâția ani, dar n-a vrut să-mi spună absolut nimic. Dar cu toate astea ea îmi este singura prietenă din liceu cu care încă vorbesc.
— De ce te-ai oprit? întreabă oftând, Enzo.
— Enzo, nu e bine ce se întâmplă între noi, rostesc, privind către Valeria și Danilo ce se sărută.
Se vede că Valeria este fericită alături de el, chiar dacă știe din ce lume face parte. De fapt și ea face parte din aceeași lume. Și eu îmi doresc un bărbat care să mă iubească, să aibă grijă de mine, să-mi fie loial, dar se pare că acești băieți sunt din ce în ce mai puțini, aproape inexistenți. Cu toate că în momentul acesta gândul îmi este doar să termin facultatea, să-mi depun cv-ul la o școală și să încep a preda istorie. Vreau să îmi dedic timpul mie și viitoarei mele cariere, n-am nevoie de absolut nimic ce mi-ar putea distrage atenția de la visurile mele.
— Dar ce se întâmplă între noi? întreabă, întorcându-se cu fața spre mine.
— Nimic, rostesc distrată.
Gândul îmi zboară la imaginile de la hotel, dacă nu era el primul bărbat cu care o făceam era un bețiv violator. Nu știu cum a reușit să apară așa de repede și cred că pentru această faptă nu am de gând să-l torn la poliție. Probabil și pentru faptul că încep să simt ceva pentru el. Ieri am simțit o latură diferită a lui, atunci când a venit să mă scoată din subsolul acela. Poate că nu e așa de rău precum lasă impresia, dar degeaba dacă sentimentele noastre nu sunt aceleași. D-asta cred că ar fi mai bine ca după ce ajungem în Italia fiecare să-și vadă de lumea lui.
Se ridică plecând nervos către separeul avionului. Probabil acolo este locul lui, deși am simțit cum o bucățică din mine se rupe când s-a ridicat, cred că așa este cel mai bine. Îmi las privirea din nou spre cartea ce o citeam cu câteva momente înainte, continuând de unde am rămas. O închid, oftând, gândul nu-mi stă la ea oricât aș vrea.
