Războiul iubirii: Capitolul II

360 17 4
                                    


          Avionul decolează, privirea fiindu-mi ațintită pe fereastră

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.



Avionul decolează, privirea fiindu-mi ațintită pe fereastră. Imaginile de sus, văzând aceste zone ba verzi, ba maro, creează un contrast mirific. De mic am călătorit cu avionul și de tot de atunci iubesc lucrul acesta. Consider că mersul cu avionul este mult mai sigur decât cel cu autovehiculul. Deși iubesc să gonesc pe străzile orașului, îmi place viteaza, la fel cum îmi plac și experiențele noi, periculoase. Cineva se așază lângă mine, dar nu îndrăznesc să-mi întorc capul, chiar nu-mi pasă. Îl aud pe Alessandro râzând, întorcându-mă către el. Privesc persoana de lângă mine uimit, dar totodată învingător. Ei bine, domnișoară, soarta a vrut să ne întâlnim din nou și de data aceasta nu-mi mai scapi.

          Își întoarce privirea către mine, oftând morocănoasă. Stai calmă, iubito, o să fie un zbor lung alături de mine.

          — Iar tu? întreabă, având privirea în telefon.

          — Ce să vezi, soarta ne vrea împreună, rostesc, zâmbind jucăuș.

          Și eu te-aș vrea peste mine sau sub mine într-un pat, de ce ne-am întâlnit în avion. Bun, ar trebui să nu mă mai gândesc la ea goală, pantalonii încep să mă strângă. Nu-și ia privirea din telefon, iar lucrul acesta mă scoate din sărite. Stă lângă cel mai frumos bărbat din avionul acesta, iar ea este mai pasionată de ceea ce se află în bucata aia de metal, nu mi se pare frumos. Îl închide, băgându-l în geantă și întorcând capul în direcția opusă. Nu, dragă, o să te fac să te îndrăgostești de mine, chiar dacă vrei, chiar dacă nu!

          — Și cu ce gând în Sardinia? o întreb, încercând să fiu politicos.

          — De ce te-ar interesa? întreabă, strâmbând din nas.

          În regulă, o să am mult de muncă cu vrăjitoarea asta. Nu se lasă cu una cu două și cum am spus mie îmi plac provocările, mai ales provocările sexy. Dacă lasă garda jos înseamnă că preiau conducerea și abia atunci începe jocul propriu-zis, în care evident eu voi fi câștigătorul.

— Eram curios să văd de ce un înger călătorește cu avionul, spun, dându-mi seama că e cea mai proastă replică spusă de mine vreodată.

Antonio începe să râdă, iar blonda râde la rândul ei pe înfundate. Râsul colorat al vărului meu întoarce câteva capete spre noi. Nu-mi vine să cred cât de prost sunt, nu știu să fac pe drăguțul, dacă vreau o femeie în pat, o am fără să mă chinui.

— E cea mai proastă replică de agățat pe care am auzit-o până acum, continuă să chicotească, de data asta întorcându-și privirea către mine.

Are o privire așa de blândă, cu toate că în spatele ei stă un suflet de vrăjitoare. Decid să nu mai spun nimic, lăsându-mi ochelarii de soare pe ochi și întorcându-mi privirea către fereastră. Avionul începe a avea turbulențe, iar blondinei de lângă mine se pare că îi este frică. Ține ochii închiși, iar mâinile sale strâng cu putere mânerele scaunelor. Ridic mânerul dintre noi luând-o ușor în brațe, tresare, dar începe să se calmeze încet.

Jocul Pasiunii: Războiul iubiriiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum