Capitolul 11

35 5 1
                                    

Viaţa de până acum nu fusese favorabilă pentru niciunul dintre noi. Ştiam acum că Abbey suferă.... şi deşi îmi făcuse atât de mult rău, nu puteam să o urăsc sau îi port pică nici măcar 1% ....oricât aş încerca, nu îmi pot lua gândul de la această fată pe care eu o consider minunată. Dar de ce???? De ce continui să mai sper într-o poveste frumoasă, dacă ea mă urăşte din tot sufletul....şi mai rău e că nu ştiu de ce. Acum când e pe patul de spital, sunt printre singurele persoane care i-au rămas aproape. A avut un accident groaznic, a trebuit să fac acea tranfuzie....altfel, probabil Abbey ar fi încetat să mai respire. Nu puteam concepe aşa ceva. Viaţa mea e un ghinion total....încă mai sper la puţină afecţiune din partea ei. Acum părinţii ei au suferit un accident groaznic...Ce va face ea singură în această lume? Dar nu....nu cred că e singură... mă are şi pe mine, chiar dacă sunt un anonim....Ea nici măcar nu ştie că acest "anonim" i-a salvat viaţa. Dar nu...nu pot să fiu un om care să îi "scoată ochii" pentru acest ajutor....dacă nu va dori să mă vadă vreodată am să îi respect dorinţa, fiindcă nu îmi doresc să fiu o piedică pentru ea, deşi am început să o iubesc foarte mult şi indiferent ce va face, asta nu va schimba în niciun fel sentimentele mele pentru fata asta....
În timp ce eu mă gândeam la toate astea şi o priveam în salon pe un geam mai retras, Anna şi Jason încercau să o liniştească.

-Din păcate.... părinţii tăi nu.....
-Ce e? Of, Doamne! Spuneti-mi odată.... nu cred că pot avea mai mult ghinion decât am avut până acum.
-Ştii..... nu au supravieţuit accidentului şi.....
-CUM???????????? Nu se poate!!!
-Cum ai auzit, Abbey, dar să ştii că eu şi Anna îţi suntem alături orice decizie ai lua.
-Vreau să mor, vă rog! De ce am scăpat de lovitura tirului?  Cine a....?!
-Nu ştim, Abbey, dar un lucru e sigur....acel cineva, acel anonim..ţi-a salvat viaţa şi indiferent de ce ai spune tu acum...se leagă de el.
-aveţi dreptate. Oricât de multă durere am în mine, nu pot renunţa la viaţă. E tot ce mi-a mai rămas. În afară de viaţa mea, vă mai am pe voi şi mătuşa mea....e groaznic de dureros să ştii că îngerii care ti-au oferit viaţă s-au dus la cer. S-au dus într-un loc mai bun, fiindcă eu nu i-am preţuit!  Merit ce e mai rău... nu-i aşa?
-Nu, Abbey, încetează! Şi acum începi?  Uite în ce stare te-a adus orgoliul tău....
-De ce îmi faceţi şi voi asta? Vă iubesc...sincer.
-Ştim...şi pe tine, de aia îţi suntem alături. Indiferent de ce ai făcut, suntem alături de tine.
-dar ce o să mă fac acum?? Îngerii mei....
-ştim că îţi e greu, dar cu mult ajutor din partea noastră, vei trece şi peste perioada asta a vieţii tale.
-Acum însă... nu îmi pot lua gândul de la faptul că nu ştiu cine a făcut această transfuzie pentru mine..
-Abbey, doar dacă.....
-Nu, Anna, nu e vorba de Jake... ştiu asta, nu are cum. E adevărat că apare peste tot, dar de data asta, sincer, nu cred.
-Tu eşti chiar egoistă ? De ce îl urăşti?  Baiatul te iubeşte sincer... ţi-a dovedit de atâtea ori că, în ciuda comportamentului tău rece, el a "vegheat" mereu asupra ta. Nu poţi fi chiar aşa de indiferentă.
-da...ai dreptate, dar uite....în ultimele zile mi-am dat seama că şi eu îl iubesc. Anna, Jason, mă înţelegeţi?  Dar sunt sigură că acum el e cel care nu mai vrea să audă de mine. Îmi merit pe deplin soarta!
-dar ce e cu schimbarea asta bruscă?
-Ce...... schimbare?
-asta!..
-Adică... Jake?
-Da....chiar el..
-Păi uite.....după tot ce am citit în jurnalul lui, mi-am dat seama că e un băiat pe care nu îl întâlneşti zilnic...şi na..
-Vai, dar ce gândire profundă avem..
-Uite...acum...Toată treaba asta cu Mike a fost doar un moft de al meu. Acum şi... părinţii mei. Jake mi-a mai rămas aproape.... cred că ar fi cazul să mă revanşez.





~după o aşa întorsătură a poveştii, cred că Abbey e singura care nu ştie încă ce vrea cu adevărat. O va accepta Jake?  Nu ştiu.... totul va depinde de atitudinea ei. Care va fi continuarea poveştii dintre Abbey şi Jake? Va fi un final fericit? Sau totul depinde acum doar de Jake?...multe întrebări..răspunsul va urma.... Sper să vă placă şi capitolul ăsta venit după o aşa lungă pauză! Enjoy!!!~

Anonimul ce-mi descrie viata...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum