Anonimul ce-mi descrie viata...

Capitolul 4

Acum aveam un iubit nou, popular si sa fiu sincera....foarte dragut! Ce imi pasa mie ca asa-zisii mei prieteni nu ma sustineau.Dar totusi, parca nu eram pe deplin feiricita.Ceva imi lipsea. Dar ce? Sa fie acea privire calduroasa si acel suflet de copil pe  care l-am intalnit la Jake? Nu, nu chiar ....Jake era mult prea simplu, in schimb Mike era mai altfel, cu toate astea nu ma simteam pe deplin multumita.Jake trecea intr-o pauza pe langa clasa mea, iar Mike imi daduse haina lui si ma imbratisa si mi-am intors involuntar privirea, cand l-am vazut pe Jake cu lacrimi in ochi. Oare chiar ii pasa? Sa fie baiatul acela asa cum spuneau toti? Sensibil? Daca ma iubea cu adevarat, iar eu eram oarba si egoista doar pentru ca devenisem populara.La ce bun daca ma parasisera toti prietenii mei? Pentru incapatanarea mea am ramas doar cu Mike....nu mai aveam prieteni! De ce am realizat asta doar atat de tarziu? Imi facusem cea mai buna prietena sa sufere. Nu-mi dadusem seama, dar chiar m-am schimbat radical. Si trebuia sa fac ceva urgent, pana la urma....mai bine mai tarziu decat niciodata.

M-am hotarat sa-ii cer iertare prietenei mele, Anna pentru tot ce i-am facut, pentru faptul ca am facut-o sa planga, sa sufere.

-Hey, Anna, mai esti suparata pe mine?

-Nu, doar esti prietena mea cea mai buna si te inteleg.Vorbim mai tarziu, acum vino repede si ai sa te convingi ca am avut dreptate.

-Ok, go,go,go!

In spatele liceului, era chiar Mike cu o alta fata.Nu imi venea sa cred ceea ce vedeam.Parca in acea clipa tot pamantul a cazut pe mine. Cum am putut sa-mi jignesc toti prietenii si sa cred in frumusetea acelui baiat??!

-Vezi Abbey? Ce ti-am spus eu? Ce ti-a spus Jason? ,,O sa te raneasca la fel cum a facut si cu celelalte fete'' Ei bine, nu ne-ai crezut.Uite unde s-a ajuns...

-Stiu, ma simt groaznic...nu pot sa cred ca nu v-am crezut. Orgoliul si popularitatea m-au facut o persoana rece,rea si egoista. Mi-am ranit prietenii.Ma veti putea ierta vreodata?

-Da..normal! Esti prietena noastra si te vom sustine mereu.Cat despre Mike.....

-Hey, Mike! i-am spus eu plangand, cum ai putut sa-mi faci una ca asta?

-Ma faci sa rad . Tu chiar credeai ca eu te iubeam? Fraiero! Nu ti-ai dat seama ca imi bateam joc de tine? Adica...frate..uite cum arati! Chiar credeai ca eu o sa ma uit la tine?!

-Nu pot sa cred. Te urasc! 

-Haide, Anna, nu mai am ce cauta langa un asemenea om. Imi pare nespus de rau ca nu v-am ascultat......

In acel moment, a sosit si Jason foarte suparat.

-Jason...ce ai patit?

-Abbey, imi pare rau ca trebuie sa-ti dau eu vestea, dar....stii...parintii tai au avut un grav accident de masina si au murit.

Dupa acel moment neplacut cu Mike sa aflu asta.Era ceva care m-a facut sa izbucnesc si mai tare in plans. Dupa acele momente de glorie, acum chiar eram singura.......Mai ramanea Jake, dar el era suparat pe mine, a plans cand m-a vazut in bratele altui baiat, deoarece chiar tinea la mine, iar eu ma schimbasem.

-Ce??????????? Nu se poate! Nu! Nu!.....Nu era adevarat ceea ce mi se intampla.Cat mi-as fi dorit ca acesta sa fie un cosmar din care sa ma pot trezi acum si sa uit tot ce s-a intamplat. Nu, nu puteam! Mi-am neglijat pana si parintii si acum sa raman fara ei? Nu puteam concepe ca ingerii carora le datoram  viata nu mai traiau.Vroiam sa mor.Viata mea era un adevarat iad.Ce urma sa ma fac eu in viata asta grea fara parintii mei? Da! Stiam exact ce vroiam.....sa mor! Totul se sfarsise, nu-mi ramanea decat sa mor.Pana la urma, era singura cale prin care puteam sa nu mai sufar.