Anonimul ce-mi descrie viata...

Capitolul 6

''Semnatura autorului: 

Incepand cu acest capitol, cursul povestirii va fi reluat de personajul principal.Cine e? O sa vedeti! Perspectiva anonimului asupra celor intamplate pana acum va va mentine curiozitatea.Veti afla si parerea lui despre Abbey,despre viata ei si cum se va dezvolta aceasta poveste de iubire. ''

_____________________________________________________________________________

Era prima zi de liceu.Eram pe clasa a 10-a, aveam 16 ani si...eram oarecum obisnuit cu viata asta de liceu, cu tot ce se intampla.O vazusem pe hol inca din prima zi de toamna.Mi se parea o fata sensibila si prin simplitatea ei, pot spune ca prinsesem drag de ea inca din prima clipa.Cu siguranta ca era mai mult decat faptul ca ''prinsesem drag de ea'', sunt sigur de asta.Era o stralucire pe fata ei, ori de cate ori vedea lucrurile ce o faceau fericita.Dupa cateva zile de scoala ma obisnuisem sa o vad acolo, in fiecare zi, altfel parca viata mea nu mai era la fel.Vazusem o fetita mica...ce cazuse si am ajutat-o doar pentru ca era atat de simpatica.Atunci am observat ca ea ma privea,probabil credea ca oricine ar fi facut asta, nu cred ca o impresionase in vreun fel.Aveam sa o cunosc mai tarziu si sa sa aflu ca o cheama Abbey...Primele zile de scoala, primele probleme.....era prima oara cand ma simteam asa.Zilele treceau si Abbey parca se schimba.Din fata sensibila,singura,tematoare din prima zi, parca devenise mai rece, dorintele ei in ceea ce priveau *baietii* erau tot mai riguroase, caci observasem ca isi facuse un nou iubit.Il cunosteam pe Mike, nu-l suportam caci era fitosul liceului, isi batuse joc de toate fetele de pana acum, le tinuse drept niste jucarii.Nu stiu de ce, dar imi doream sa o pot indeparta pe Abbey de acest tip, nu vroiam sa o raneasca si pe ea.De ce?!

Un simplu raspuns, o mie de sentimente care se contrariau in mintea mea.O vedeam alaturi de iubitul ei cel nou si ma durea, aveam lacrimi in ochi de cate ori o vedeam in bratele lui.Nu stiam nici eu ce se intampla cu mine, caci parca pe de-o parte o doream aici sa o alint si sa ii spun tot ce cred, dar pe de alta parte nu-mi convenea ca se schimbase,probabil nu ma credea potrivit pentru ea.Dar pana la urma, de ce nu? Eram un baiat normal, spun eu...sensibil si stiam ca o pot face mult mai fericita decat Mike.Ce avea el si eu nu? Hm...popularitate? fite?! nu! Acel baiat nu era potrivit pentru ea, sau cel putin asa preferam sa cred.Era genul de fata care chiar daca face o gramada de chestii care ma supara, ma consolez cu gandul ca ii pare rau si lacrimez, caci.......credeam ca poate fi mai mult decat o prietena,o confindenta.Da..chiar putea.Insa, cum sa fac asta? Cum sa o cuceresc daca si eu eram un baiat sensibil si....timid?! Aveam putine sanse in fata lui Mike, dar doar riscand iti asumi cel mai mare risc, iar viata mea era un total risc.