Anonimul ce-mi descrie viata...

Capitolul 7

Sentimente confuze, nu stiam ce sa cred, poate pana atunci visasem la o ''fata perfecta'', dar stiti momentul acela cand, simti ca esti mort insa tot respiri? Esti constient ca e imposibil, insa numai gandul sa renunti te omoara! Se zice ca doar iubirea le vindeca pe toate, dar moare si ea cand inima nu mai poate.

___________________________________________________________________

Cum ziceam...o noua perioada din viata mea parca incepuse acum.Cu toate ca eram obisnuit cu viata de liceu, nimeni nu mai reusise sa ma faca sa ma simt intr-un asemenea mod cum ma facea....Abbey.Prin simplitatea si totodata egoismul ei ma facea sa simt acea *dragoste* pe care cred ca o cautasem de mult la o fata, iar ea mi se parea 'perfecta', chiar daca avea un alt prieten. Mi se parea ca acum eram singur, dezamagit de tot ceea ce se intampla, insa existau un milion de alte motive care ma motivau sa lupt in continuare.Astazi mi s-a intamplat un lucru chiar grozav, cand nu mai credeam in sansele mele la Abbey, tocmai....................................................................

Ma plimbam ca de obicei, singur pe holurile scolii si eram oarecum euforic, ma gandeam ce mai pot face sa o pot cuceri pe Abbey.Ideile ciudate care imi veneau in minte erau foarte penibile, incat imi venea sa rad de unul singur.Ce pot spune, merita incercat! Dar in acel moment...................  mi-am intors privirea intr-o alta directie si..... din pura greseala am intrat intr-o fata care se grabea si i-am dat tot ce avea in mana pe jos.Nu stiam cine e, dar cand m-am aplecat sa o ajut era chiar.............................Abbey! Iata-ma ajuns in fata tipei ai carei ochi dau dovada de o existenta rara.Fluturii ce mi-i provocase  in stomac atunci cand si-a 'aruncat' involuntar privirea spre mine, mi-au confirmat faptul ca nimic nu e chiar asa intamplator.Sufletul meu parca striga in acea clipa ,,in ce stadiu mi-ai adus viata, egoisto?! ''.In acea clipa nu mai stiam ce sa fac.Ma simteam penibil si orice scuza ma facea sa ma simt si mai prost.Evident ca m-am aplecat sa o ajut, chiar daca ea a insistat sa nu fac asta, insa nu m-am putut abtine, caci in acea clipa i-am intalnit privirea,care chiar daca in aparenta era rece si glaciala, eu vedeam dincolo de aceasta asprime a ei si mi-am dat seama ca era chiar o fata sensibila.Pentru o clipa, am simtit ca m-a privit cu cei mai senini ochi,dar dupa aceea s-a schimbat imediat intr-o privire rece.Nu stiu Abbey ce gandea in acele momente, dar eu stiu sigur ca eram fascinat si nu puteam fi mai fericit decat atat, chiar daca facusem o nebunie.

-Ooo doamne, scuza-ma .....Abbey, chiar nu stiu cum, de ce..eram..

-Nu-ti face probleme, e ok.

-Sigur nu vrei sa...

-Nu, nu, e chiar ok, dar tu de unde ma cunosti? 

-Pai...stii....................am mai auzit vorbindu-se de tine si de prietenul tau prin scoala si.....oricum scuze inca o data.

-Bine gata...nu e nevoie sa te scuzi atat.Pana la urma, oricarei persoane i s-ar fi putut intampla.

-Vad ca nu esti prea incantata de ajutorul meu asa ca eu o sa....

-Chiar te rog sa pleci, Mike o sa ajunga in curand si nu-i va conveni sa te vada pe aici.

Exact cum credeam.Simteam ca parca ofeream dragoste si primeam indiferenta.De ce era asa rece si dura cu mine? Nu ii facusem nimic, eram chiar foarte entuziasmat de ''pura greseala''.Ea nu era insa deloc incantata de faptul ca am avut ocazia sa ne cunoastem.Cu toate ca era indiferenta cu mine, ceva imi spunea ca inauntrul ei  avea un suflet de copil si eram aproape 99,99% convins ca tinea si ea macar putin la mine, cel putin dupa schimbul de priviri de azi..sau poate ramanea doar un vis....

Dupa tot ce mi s-a intamplat azi si defapt, de la inceputul clasei a 10-a, am simtit nevoia sa trec intr-un jurnal pe care nu-mi doream sa-l citeasca nimeni...... asa ca am inceput asa: 

,,Draga jurnalule, azi pot spune ca sunt cel mai fericit baiat.Cu toate ca am facut niste tampenii inimaginabile, sunt fericit. De ce?! Am avut ocazia sa-i intalnesc privirea lui Abbey si...si....era.....ca a unui inger.Dar de ce era asa rece cu mine? Eu o asemanam cu un trandafir plin cu spini.Va dura multa vreme pana sa ii ajung la suflet, dar si cand voi reusi, sper ca ma voi bucura din plin de gingasia si frumusetea ei.Chiar daca nu ma baga in seama, eu incercam.Sper ca timpul le va rezolva pe toate....sau nu?''

Iubirea nu se poate defini intr-o singura fomula, fiindca nimeni nu iubeste identic si tocmai de aceea eu inca mai credeam ca macar incepe sa tina la mine, dar nu vrea sa arate asta.Poate ii era teama de Mike, sau poate.....chiar nu avea nici macar un sentiment pentru mine? Mi-era imposibil sa cred asa ceva, pentru ca ma privise pentru o secunda asa cum nu o mai facuse nimeni, dar apoi parca s-a reintors la realitate si si-a adus aminte de fitosul de Mike, dar cred ca acel moment i-a dat de gandit, caci doar alaturi de cel iubit ai certitudini in iubire...

Azi a stat mai mult in scoala, nu stiu inca de ce, dar am stat si eu...ma gandeam sa o urmaresc pana acasa..Era o idee buna?!