Cum am spus, singurul care imi ramasese era Jake, dar oare care erau sansele ca el sa ma placa? Hmm...-1% sanse gandeam eu, insa cum zicea un prieten...si -1% sanse inseamna ceva.Mai aveam o speranta infima, mai credeam in dragostea lui, caci imi dadusem seama cat de mult tineam la acel anonim de 16 ani pe care il facusem sa sufere cu egoismul meu.Dar stiam ca nu mai am nimic in viata asta, asa ca am plecat nervoasa de la scoala.
M-am trezit dupa cateva ore de agonie...si...hei! Unde eram? Ce se intamplase cu mine? Ciudat.........eram intr-un pat.................de spital! Dar ce cautam eu aici?! Am observat ca eram foarte slabita si..in jurul meu erau Jason si Anna.
-Jason,Anna...ce.....cautati voi aici? Dar in primul rand: unde ma aflu?
-Pai....Abbey..stii..?! imi spune Anna cu lacrimi in ochi..
-Ce e?
-...........chiar nu-ti amintesti nimic?
-Nu.....stiu doar ca am fost foarte suparata dupa ce am aflat groaznica veste despre parintii mei si....nu mai pot!.... am inceput iar sa plang caci imi adusesem aminte.....cum puteam tocmai eu sa patesc asa ceva? Mai aveam speranta doar in Jake.....el insa, nu era aici. Singura persoana pe care mi-o doream acum alaturi era el,desi stiam ca visez la lucruri imposibile, continuam inca sa sper, caci speranta moare ultima, dar tot moare.
-Pai Abbey...
-Dar spuneti-mi odata ca caut aici!
-Dupa ce ai plecat suparata, nu te uitai la traseu si..
-Si?Si?...
-Ei si? Un tir te-a lovit izbitor....si daca nu ti se facea o imediata tranfuzie de sange, caci ai suferit o hemoragie grava...probabil ca acum nu mai eram aici.
-Dar cine a facut asta? Jason? Anna?
-Nu, Abbey...nu stim asta.
A urmat o serie de intrebari in mintea mea: Carui anonim ii datoram acum viata? Si...de ce sa fii facut cineva asta pentru mine? M-au iertat pe deplin prietenii mei?! Dar totusi....cine era acest anonim?.................Multe intrebari fara raspuns, dar mintea tot la Jake zbura, tot la privirea aceea inocenta de copil! Dar nu...chiar nu ma putea gandi la asta. Ramasesem singura printre atatea persoane rele, doar cu matusa mea din Romania, dar ea era atat de departe......

CITEȘTI
Anonimul ce-mi descrie viata...
RomanceIncotro ma indreapta gandul meu atunci cand nici noul inceput nu pare a fi bun? Am incercat sa las totul in urma si sa dau dovada ca pot tine capul sus. Pot gasi fericirea adevarata daca imi schimb destinul ? Cu fiecare intrebare sunt mai aproape d...