Anonimul ce-mi descrie viata...

Capitolul 1

Povestea  incepe cu prima zi de scoala in clasa a 9-a a protagonistei noastre, Abbey care se confrunta acum cu o lume noua, total necunoscuta ei. Stiti voi...prieteni noi,profesori noi, tentatii..:) Prima zi in care ma simteam cu adevarat intr-o lume ciudata, fara prietenii mei vechi, colegii mei...off doamne..:( Cum ma simteam? Ma simteam ciudat, mi-era teama printre atatea fete necunoscute..si totusi trebuia sa fac fata unei asemenea provocari, pentru ca pana la urma eram o invingatoare, ambitie era al doilea nume al meu.Cand in sfarsit a inceput acea festivitate sau cum o numeau ei, mi-am cunoscut si eu diriginta si noii colegi.Primele impresii?Hmm...vreti o parere sincera? Diriginta nu m-a prea impresionat, imi dadea senzatia ca e o persoana foarte rece,neprietenoasa..Colegii? Nu imi puteam face o parere inca despre ei, caci era doar prima zi, dar mi se pareau si ei foarte plictisiti sau poate speriati de viata asta noua.Sa speram ca era doar o impresie gresita a primei zile..

A trecut si aceasta prima zi foarte tumultoasa si....un nou inceput era acum in fata mea, caci pana la urma eram o micuta adolescenta intr-o lume a fitelor si a prietenilor falsi, caci acest liceu, cu toate ca fusese cea mai buna alegere a vietii mele, auzisem despre el multe lucruri nu foarte placute si ma simteam singura. O noua zi din viata de boboc incepea..

-Hey, Abbey, sunt noua ta colega, Anna.

-Hey, imi pare bine. Ooo doamne..ma simteam atat de euforica..in sfarsit vorbea cineva si cu mine.Si..noua colega mi se parea o fata foarte prietenoasa.In cele din urma, ea va deveni cea mai buna prietena a mea.

-Cum ti se pare acest liceu, noii tai colegi?

-Pffff...inca nu am vorbit cu nimeni...esti singura care ma intelege.....cat despre acest liceu..mi se pare ok, insa mult prea multe fite, fete care se cred mai presus decat toata lumea.Nu-mi place..

-Stai linistita, eu iti voi fi mereu alaturi.

Parca incepea sa imi placa.Si zilele de scoala treceau si vedeam atat de multi baieti frumosi, iar eu si Anna devenisem atat de apropiate. Prieteni? Nu...nu chiar, doar ea era singura persoana care ma intelegea si careia ii eram recunoscatoare.Londra, caci am uitat sa spun, dar aici se petrece povestea mea, era in aceasta perioada..parca o lume fictiva. In aparenta, eu eram o persoana foarte dura,timida...asemenea unui trandafir cu spini.Iti trebuie mult timp si curaj sa ajungi la el,dar si cand o faci......

Intr-o zi ca oricare alta, mergeam la scoala, iar pe drum ma intalnisem cu un vechi coleg, Jason, care si-a dorit sa ma conduca.Era cea mai ,,nebuna'' cunostinta a mea....imi lipsea foarte mult, dar macar in cateva minute reusea sa  ma inveseleasca cat pentru o viata.

-Cum e la tine la liceu, Abbey?

-Sunt foarte trista...nu am decat o prietena foarte buna, in rest..toata lumea imi cere ajutorul, dar pe la spate ma vorbesc de rau.Imi lipsesti tu, imi lipsiti toti fostii colegi.

-Stiu,Abbey, si tu ne lipsesti,dar asta e.Daca ai nevoie de un sfat stii ca voi fii mereu *baiatul cu sfaturile*.Ceau! 

Mai trecusera 1,2,3...10, 20 zile de scoala, am reusit sa imi fac prieteni cat mai multi, insa cum am spus..multi erau prefacuti si mi-era greu sa cred asta.Auzeam de la alti oameni cum ma vorbeau de rau si ma durea.Insa, viata mea alaturi de prietena mea, Anna, careia ii impartaseam totul...trecea mult mai usor.