Scoala de corectie[vol.I]

Cap.14 - Transferul[part.I]

- Da-mi drumul Mathias! Fara gluma. 

 - Bine.

 M-a trantit de sus pe pat fara sa mai am timp de proteste, si chiar daca a fost pe o suprafata moale, tot a durut.

 - Prostule! Te urasc. 

 - Ba ma placi, nu te da la fund acum.

  - Ce cautam aici?

 - Iti arat cine e tigrul, si cine e pisica, spune si isi da tricoul jos. 

 - Wow, ce vrei sa faci? 

Dar nu mi-a raspuns, doar s-a urcat peste mine si mi-a rupt tricoul intr-o secunda.

 - Mathias, opreste-te !

 - Abia acum ai intrat in alerta? continua in timp ce ma saruta pe gat.

 Ii simteam respiratia calda si atingerile lui ce imi trimiteau semnale de alarma in tot corpul. 

 - Inceteaza!

Am inceput sa ma zbat dar degeaba. Greutatea lui era prea mult pentru mine, si nu ii puteam face fata. Nici nu il clinteam. Mi-a rupt nasturele de la jeansi, si i-a scos la fel de repede ca tricoul. A coborat de pe gat la sani ceea ce mi-a dat un avant si mai mare.

 - Gata! tip si il indepartez putin. 

M-a privit cateva secunde si apoi am vazut ca a vrut doar sa imi atraga atentia, suficient timp ca mana lui sa alunece intre picioarele mele, dincolo de lenjerie. Am incercat sa imi strang picioarele dar era prea tarziu pentru ca o placere de nedescris ma invadase. Am cazut pe spate involuntar si am inceput sa respir precipitat.

 - A fost atat de greu? spune Matt cu un zambet sadic pe fata.

Si-a reluat saruturile de mai devreme, devenind tot mai lente pe tot corpul in acelasi timp cu miscarile dintre picioare. Am simtit cand sutienul meu a devenit mai usor, apoi a fost indepartat. Am vrut sa ma acopar dar nu puteam sa misc niciun muschi. Mathias ajunsese din nou la buzele mele pe care le devora cu fiecare sarut in parte dar dintr-o data, s-a retras. S-a ridicat in picioare si doar ma privea.

 - Ce tot faci? spun inca gafaind.

 - Vreau sa ma implori sa continui. 

 - Cred ca glumest cu mine. Esti tampit? 

S-a pus pe pat si mi-a indepartat si ultimul articol de imbracaminte. Eram goala. Goala si intinsa pe pat, sub privirea lui care ma topea efectiv. Muream dupa el dar nu puteam sa ii recunosc vreodata asta. A inceput din nou cu miscari lente intre picioare, accelerandu-mi imediat respiratia. 

 - Implora-ma, sau asta e singurul lucru pe care il vei primi. 

 - Nu .. 

Abia am soptit cuvantul ala insa degetele sale au inceput sa se miste din ce in ce mai repede facand o treaba grozava. Mi-am ridicat pieptul involuntar si am inceput sa gem. 

 - Greu te mai lasi, iubire.

S-a aplecat asupra mea si m-a muscat violent de gat. Am strans din dinti si l-am tras atat de aproape de mine incat corpurile noastre s-au lipit pana la refuz. 

 - Unde vrei sa ma mai tragi Zoey? Cedeaza odata si nu o sa-ti para rau.

 - In regula, spune dupa un timp. Continua.. 

 - Nu, nu frumoasa mea. Implora-ma!

 - Te implor Mathias, abia reusesc sa spun printre franturile de respiratie.

Ca si cum l-am bagat in priza, mi-a apucat cu forta coapsele si a inceput sa ma sarute salbatic. Si-a scos intr-un sfarsit ultimele haine si m-a patruns cu forta ca si cum ar fi fost ultima partida din viata lui. Nu mai stiam nici unde sunt, nici cine a fost el sau ce consecinte vor urma. Nu-mi mai pasa de nimic. Eram pur si simplu contopiti, ceva ce asteptam de mult timp dar nu puteam s-o recunosc.