Scoala de corectie[vol.I]

Transferul[part.III]

- Tic, tac. Haide Zoey .. 

- Ma lasi in pace ?! Nu mai sta pe capul meu .. mai tare ma stresezi.

- Iubire, doar tu poti sta pe capul meu.

- Dispari, idiotul naibii. 

- Nu e vina mea ca tu ai complicat lucrurile.

- Deci e a mea nu? Mereu vina mea, spun si imi arunc bratele in aer exasperata.

- Nu am spus asta.

- Ai gandit-o.

- Ai gasit o solutie sau o sa o sun pe Rose pur si simplu?  

- As gasi daca nu mi-ai inspira tot aerul. Pleaca odata!  

- Nu o sa faci nimic, nu-i asa? Doar tragi de timp. 

- Pentru ca nici tu nu vei face nimic. Mathias, tu nu esti rau..  

- Zo, iesi din filmul ala in care esti blocata. Realitatea e alta, iubire.

- Ai recunoscut ca simti ceva pentru mine .. 

- Asta nu inseamna ca o sa imi risc libertatea pentru tine.  

- Atunci minti. Ce simţi tu aici, spun si il ating in dreptul stomacului, e doar rahatul pe care il mananci zi de zi. 

Am plecat de langa el si am intrat in aripa fetelor spre camera mea. M-am aruncat pe pat si nu aveam nici cea mai mica idee ce sa fac. Clar era faptul ca nu aveam de gand sa recunosc nimic. Trebuia doar sa fiu atenta la Rose peste noapte. Usor de spus , greu de facut..

Am chemat-o pe Selena care nici nu intrase in camera la mine ca a si inceput sa se planga.

- O sa ne furisam, o sa furam sau o sa ne deghizam ? Sau ce fel de infractiune facem de data asta ? 

- Doar o urmarire. 

- Mathias ? 

- Scorpia. 

Sel a inceput sa rada desi nu era unul natural. 

- Nu e amuzant, crede-ma. Sa mergem. 

Holurile erau ca de obicei intunecate fara alti delicventi dar parca acum imi provocau si mai multi fiori.

- Unde mergem ? sopteste blonda.

- La camera scorpiei, unde in alta parte ? 

Ne-am pozitionat dupa un zid si am ramas tacute. Au trecut zece minute, douazeci, jumatate de ora iar rabdarea noastra s-a cam scurs. 

- Esti sigura ca e inauntru ? 

- Da, nu avea unde sa-

Nu am apucat sa mai zic ceva ca sunetul usii s-a auzit iar bruneta a iesit cu o poseta mai mare ca ea. A trecut pe langa noi insa intunericul ne-a ascuns bine. Am pornit la pasi mici cu Selena dupa ea, pana am ajuns in curtea principala. Statea sub un copac si batea ritmul cu piciorul fara sa isi mai miste locul. 

- Ce face? 

- Ce ti se pare ca face ? Asteapta pe cineva.

Am mai petrecut cateva minute in liniste pana cand a aparut nimeni altul decat frumosul ei frate. I-am urmarit in continuare pana cand au ajuns in fata la aripa baietilor. Baietii cu hanorace printre care se numără sigur si Nate, catelusul lui Mathias, i-au adus un sac. Mult prea mare.

- Blehhh ! se stramba blonda si se cutremura.

- Ce ? o intreb pe Selena. 

- S-a miscat.