Scoala de corectie[vol.I]

Cap.28 - Adio[part.II]

  M-a imbratisat puternic. Parfumul lui mi-a invadat narile si m-a facut sa plang de fericire. Eram acolo din nou, in caldura bratelor sale care ma inconjurau protector. Mi-a mangaiat obrazul si mi-a sters o lacrima cu degetul mare. Chipul lui era misterios ca de obicei cu o umbra sexy ce ii acoperea jumatate din fata. Mi-a rostit numele cu vocea sa atat de joasa si lenta, o voce pe care as fi vrut sa o aud la nesfarsit.

  - Nu mai plange. Sunt aici, nu-ti mai dau drumul niciodata, promit.

  - Imi pare atat de rau. Ma crezi? Spune-mi ca ma crezi! tip ragusit ascunzadu-mi capul la pieptul lui.

  - Te cred Zo. Doar linisteste-te.

Mana lui imi mangaia parul incet si bland in timp ce eu incercam sa-mi inghit lacrimile, dar degeaba. De fiecare data izbucneam si mai tare.

  - Iubito, gata. Nu mai plec nicaieri, o sa fim impreuna pe veci. 

  - Trezirea neghioaba mica!

Am deschis ochii tresarind si am dat de chipul lui Julian. Daca va intrebati ce s-a intamplat pot doar sa spun ca bataia cea mare nu am luat-o pentru ca satenul era rupt in doua din cauza loviturii direct in spate. Mergea putin aplecat si nu era in stare sa se mai bata ca inainte.

Dar asta nu inseamna ca nu mai era un animal.

  - De ce plangi?

  - Nu stiu, spun si-mi sterg ochii rapid.

  - Iar l-ai visat nu-i asa?

S-a urcat pe pat si a vrut sa dea in mine dar am tipat la fix.

  - Stai! Nu eu imi controlez visele .. nu ma lovi.

A ramas cu mana in aer apoi a dus-o usor spre obrazul meu si l-a mangaiat.

  - Cum sa imi ranesc eu pisicuta? Eu iubesc pisicuta.

Avea probleme cu capul, si mari. Nu puteam sa imi explic altfel. Avea un surubel sarit pe undeva cu siguranta. Se purta ca un vampir nebun din serialul meu preferat.

  - Vino aici, vreau sa dormi cu mine.

L-am ascultat si m-am pus pe pieptul lui.

.. o sa fim impreuna pe veci..

Cuvintele lui Mathias din vis mi-au rasunat in minte. Ma abandonase. M-a privit, a ras si apoi a plecat. M-a parasit in mainile dusmanilor. Cum ma putea iubi? Am incercat sa-mi stapanesc lacrimile dar era prea tarziu. S-au rostogolit pe obrajii mei, udand camasa alba a lui Julian.

  - Iar te gandesti la el, nerecunoscatoareo ? 

Satenul se ridicase pe coate si ma privea. Mi-a dat un pumn undeva la sold, un loc cu multe alte vanatai. Am inchis ochii si am icnit de durere. 

  - Nu te suport! Curva tradatoare. 

A iesit trantind usa. Caracterul lui era fara cuvinte. Ce fel isi schimba starile, expresiile, sentimentele imi dadea fiori. Nu mai aveam sa evadez de aici vreodata. Speranta mea s-a stins de tot. 

Nu dupa mult timp s-a intors in camera mea iar zambetul de pe fata lui nu anunta nimic bun.

  - Ti-am facut transferul. M-am saturat de tine, in plus, nu mai esti frumoasa ca inainte.

Pentru ca sunt 80% plina de vanatai, prostul naibii! 

  - Ce transfer?

  - Vei pleca in .. tobele va rog .. Dubai!

  - Pentru ce?

  - Un partener de-al nostru a platit o suma frumusica foc pentru tine. In seara asta o sa spui bye bye Londra!