Cap.17 - Petrecerea[part.I]

38.5K 2.4K 212
                                    

Am trecut cu viteza pe langa toata lumea, am ocolit cladirea principala si m-am ascuns langa gardul ce inconjura intreaga scoala. Am dat un pumn in zid, apoi inca unul si tot asa incercand sa ma opresc din plans, pana cand cineva i-a prins violent si i-a imobilizat la spate. 

- Auuu,ma doare !

- Si ce credeai? Ca o sa ma uit la tine cu sirop in privire si am sa te intreb ca in filme, ce ai facut? Iar dupa o sa te badajez si o sa te pup in fund la final?

- Nu credeam asta asa ca da-mi drumul. 

Mi-a eliberat mainile si m-am napustit asupra lui insa intr-o secunda mi-a oprit miscarea si mi-a intors pozitia in asa fel incat am cazut intr-o stransoare in bratele lui.

- Ma asteptam la o reactie de genul, dar sa iti amintesc ca nu eu te-am plesnit ca ultimul retardat peste fata?! tipa furios. De ce musti mana care te hraneste?

- Ce vrei A.J ? Ce cauti aici? De ce dracu ma urmaresti ?

- Exact de asta. Vreau sa pleci de aici intreaga nu sa te strivesti din vina lui.

- De ce iti pasa ?

- Nu-mi pasa, pufneste in ras. Ceea ce e cam ciudat pentru ca stiu multe pentru o persoana care nu da doi bani pe ce se intampla in jurul lui. 

- Si tu nu traiesti in filme, spun ironica. Iar replica ta e complet originala.

- Maine e ziua ta. 

Ochii mei l-au fixat intr-o secunda si zambetul minuscul pe care il aveam s-a prabusit. Mi-am incrucisat bratele la piept apoi m-am sprijinit de zid. 

- De unde stii tu asta ?

- Ti-am zis, eu stiu tot.

- Ce culoare are lenjeria mea intima ?

- Nu fii stupida. 

- Nu te suport stii ? Esti atat de plin de tine si crezi ca le stii pe toate. 

- Trebuie sa dezinfectezi acolo sau o sa se infecteze si o sa ajungi ca in American Horror Story. 

- Nu-mi mai spune ce sa fac ! 

- Deschide ochii Zoey! Nu e deloc ce pare realitatea. Nu mai fii proasta, spune si ma trage de mana violent.

- Din cauza ta m-am certat cu Mathias! 

- Ala e doar un criminal jegos. Nu are ce cauta pe langa cineva ca tine. Tu nu ai facut nimic pentru ca totul a inceput de la ex-ul tau. 

- De unde stii tu astea?

- Eu stiu tot.

- Mathias mi-a salvat viata. A fost impuscat pentru mine iar eu ii sunt datoare. Asta ti-a scapat.

- Unde te duci? 

- Sa-mi cer scuze, spun din mers imediat ce am realizat.

- De ce ? El te-a plesnit ! 

- Si eu il iubesc. 

L-am cautat peste tot minute in sir, am intrebat pe toata lumea dar nimeni nu il vazuse. Nici macar prietenii lui. Nu era in camera lui, nu era la cantina, nu stiu unde se ascundea in plina zi.

- E la carcera. 

M-am intors la vocea care m-a prins pe ganduri, cu o mana in falca. Am luat in brate silueta blonda ce ma privea zambitoare, mai ales ca rezolvase si misterul. 

- Stiu ca sunt atat de datoare si ca nu prea am mai stat cu tine, dar jur ca ma revansez. 

- Ce ai patit la maini? ma intreaba ingrijorata.

Scoala de corectie[vol.I]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum