Scoala de corectie[vol.I]

Cap.2 - Mathias Blake

Sa intru la inchisoare la doar 17 ani, chiar nu era pe lista mea pentru viitor. Desi trebuie sa o fac si pe asta. 

Am simtit o durere in partea stanga si mi-am dat seama brusc, ca stau intinsa pe o podea si ca aud un val de rasete.

- Ohh, grozav, spun si ma ridic.

Tocmai ce adormisem in autobuz, in drum spre scoala mea cea noua si probabil am cazut, acum un autobuz plin cu delicventi razand de mine. Am asteptat sa termine fara sa le spun ceva, dar cand toti s-au potolit, un baiat de pe ultima bancheta s-a gandit sa le readuca aminte ce s-a intamplat acum cateva minute. 

 - Printesa a cazut de pe bancheta. Ca un copil mic si bălos.

Am intors capul spre el si i-am dat o privire aroganta. Baiatul avea ochii in nuanta perfecta cu parul sau blond si nearanjat. Zambetul sau era absolut perfect dar nu as fi zis asta niciodata cu voce tare.

- Mare brânză. Hai sa ne purtam ca la 5 ani.

- Uhh. A durut asta, spune ironic.Ce-ai facut de ai ajuns aici ?Ai rupt capul papusii tale preferate?

- Vrei sa vezi asta si pe viu?

Nu mi-am dat seama cand am mers tot coluarul pana in spate, acum fiind fata in fata cu el. Ne priveam fara sa mai spunem nimic.

- Jeff, arde-i una frate! il aud pe un altul tipand din spate.

- E de ajuns ca ma duc la mizeria asta de scoala, nu vreau pe bune la carcera frate. Daca ii dau una mi-e teama ca se descompune.

S-a auzit un icnet din tot autobuzul iar tipul a zambit satisfacut cand a vazut ca replica lui a facut furori, asa ca fara sa imi mai stapanesc vreun impuls, l-am lovit cu pumnul cu toata forta pe care o aveam. Blondul s-a prabusit pe langa scaune scuipand sange insa la fel de repede si-a scuturat capul de uimire si s-a ridicat. Mi-am inclestat pumnul, si stiam ca urma o bataie intr-un loc in care nu aveai nici unde sa te intorci .. eram speriata.

M-am simtit apucata de camasa si trantita inapoi pe bancheta. Am privit cum la fel s-a intamplat si cu Jeff.

- Nu vrea nimeni sa se bata si cu mine? spune gardianul care ne-a potolit pe toti.

M-am intors la locul meu sa nu ii mai vad privirea ucigatoare a tipului asupra mea. 

Felicitari Zo. Frumoasa integrare.

Drumul a fost extrem de galagios. Toata lumea asculta muzica, vorbeau cum ii taiau mintea, aruncau cu guma si tot felul de chestii copilaresti. Intr-un final am ajuns la scoala care era in capatul orasului decorata cu un gard urias de beton.

La intrare ne-au dat o foaie cu orarul si numarul camerei plus uniforma de un albastru spalacit. In toata chestia asta, uitasem complet de ce sunt aici, insa mi-am amintit in momentul in care, inainte sa intru in camera am simtit un parfum foarte cunoscut pe hol.

- Ma scuzati, dar o sa avem camere normale? Fara celule, fara gratii?

Politistul ma privea cu ochii mari si parca am zarit un zambet pe chipul sau. Nu intelegeam sursa de amuzament.

- Am ceva pe fata?

- Tocmai ai spus, ma scuzati ? Ce cauti tu aici copila?

- Daca ati sti.

- Da. Fiecare are camera sa proprie, celulele sunt doar pentru cei care incalca regulile. Sunt trimisi la carcera.

Am asteptat sa plece dupa ce mi-a aratat camera, apoi am iesit pe hol unde inca simteam parfumul si oricat de ciudat ar suna, m-am luat dupa miros. Chiar nu imi pasa ca nu m-am uitat in spate de unde am plecat. Puteam sa ma ratacesc in locul asta. Am cotit la stanga si am pus frana automat cand am vazut ca pe o parte si pe alta erau celule. Exact ca la inchisoare. Reci, intunecate si ingrozitoare; mai ales mirositoare. Mi-am luat inima in dinti si am strigat, desi puteam fi auzita.