Scoala de corectie[vol.I]

Cap.21 - Pensiunea

  - Domnule niciun cadavru nu a fost gasit. Singura dovada este acest material.

Detectivii au ridicat o punga in care era inghesuita o bucata din hanoracul lui Zoey.

  - Unde ati gasit asta?

  - Pe o stanca alaturi, cat pe ce sa fie luata de valuri.

Am dat din cap afirmativ apoi m-am indepartat putin de ei. M-am sprijinit de un copac.

  - Nu pot sa cred ca te-am piedut raza de soare ..

*Zoey*

Dupa ce am avut stralucita idee de a pune masina pe sofer automat si apoi sa sarim din ea, am pornit pe jos spre urmatorul oras in care tocmai am intrat, pierzandu-ne urma.

  - Imi e foarte foame, se plange Aria.

  - Si mie, continua Matt.

Eu nu ziceam nimic. Vedeam in ceata de oboseala, imi simteam burta lipita de spate de foame si ma dureau picioarele pana in varf si inapoi.

  - Zo, esti bine? Ai nevoie de ceva? 

  - Vreau doar sa dorm putin. In rest ma bucur ca esti bine.

Brunetul m-a luat pe nepregatite si m-a ridicat pe spatele lui. Era atat de bine.

  - Poftim. Loc de dormit.

  - Vorbesc serios. Trebuie sa ne oprim undeva.

  - Si daca Aria nu lua banii la ea unde te mai opreai ?

  - Am spus eu sa ne cazam? Am spus sa ne oprim! 

  - Alo blonda, nu tipa la mine. 

  - Sau ce ? Te duci si ti-o pui cu alta? Nu mai ai alta!

  - Asa imi vorbesti dupa ce am fost impuscat pentru tine?

- Eu am renuntat la familie! Am fost santajata si in prezent ma cam urmareste o banda intreaga de politisti. Iar tu inca imi scoti ochii ?

  - Suntem amandoi in chestia asta, asa ca nu te mai plange.

  - Nu eu sunt cea care se plange de ore intregi ca  ii e foame. Fetiţo.

  - Zoey, inceteaza. Nu vreau sa ..

  - Sa ce? Sa ma plesnesti? Sa ma parasesti? Daca ma gandesc mai bine, treaba mea a fost doar sa te scot de acolo. Ce ar fi sa te descurci singur ?

  - Asta vrei?

  - Vreau sa fii bine, idiotul naibii!

  - Atunci nu ma mai freca la melodie! spune nervos dupa care arunca cu rucsacul in mine. 

  - Nu ai tupeu sa dai cu palma si arunci cu lucruri in mine ?

  - Inceteaza cu fiţele astea. Ti l-am dat sa ne cazezi. Acum mai taci sau iţi turtesc fata. Ne-am inteles?

  - Nu, nu ne-am inteles, continui incapatanata si imi clatin capul nervoasa. Inceteaza cu amenintarile. Nu mai suntem in scoala. Aici nu ai pe cine sa bati pentru tigari sau pe cine sa futi pentru un pahar de vodka. Suntem doar noi, asa ca mai pune-ti poftele in cui iubire.

Aria ne privea tacuta aproape fara sa respire. S-a facut liniste cateva minute, suficient cat sa ma calmez putin.

  - Bun, asta e planul. Dormim acum, ne incarcam bine de tot bateriile si maine mergem spre bunicii mei. Nu e foarte departe de aici.

  - Doar vreo 400 de km de aici, se gandeste Aria sa intervina.

  - Nu puteai sa taci si sa ma sprijini ?

  - O singura intrebare, se baga si Mathias in discutie. Cine te-a facut pe tine sefa ? 

  - Esti imposibil. 

Am trecut pe langa el fara sa mai adaug si altceva. Eram satula sa ne certam ca doi copii sau ca doi frati incapatanati ce trag de aceiasi jucarie. Spre norocul nostru, dupa cateva minute de mers am gasit exact ce aveam nevoie. O pensiune micuta si modesta ce lumina frumos. 

Am intrat stoarsa total de puteri si am privit interiorul. Era ceva ce iti amintea de vremurile vechi, poate mobila sau covoarele, dar arata destul de modern in acelasi timp. Era un contrast interesant. 

  - O camera, spune Mathias sec cand ajungem la receptie. 

Domnul de dupa tejghea ce avea un inceput de chelie ne-a masurat din cap pana in picioare ceea ce mi-a dat un sentiment extrem de neplacut si m-a facut sa ma incrunt la el. 

  - Alo. Chiar nu ma aude nimeni si pe mine? continua brunetul din ce in ce mai nervos. 

  - Mathias .. sa mergem.. 

  - Ce? tipa total infuriat. Ce naiba se intampla? Voiai sa ne cazam. 

Am pus mana pe pistolul meu si l-am indreptat spre omul de la receptie, gasindu-mi o pozitie cat mai amenintatoare. 

  - Lasa butonul de panica. Un singur muschi daca ai miscat, iti zbor capul. 

Domnul a ridicat mainile la nivelul umerilor si s-a indepartat de buton. L-am ghidat sa intre in camera alaturata, dupa care l-am inchis cu cheia si i-am zdrobit mobilul sub talpa mea. 

  - Si cand o sa evadeze? 

  - O sa fim departe, ii raspund lui Mathias intepata dupa care merg spre iesire. 

Aria m-a urmat imediat, insa nu auzeam urme de pasi din partea lui asa ca, cand am ajuns langa usa m-am intors. 

  - Vii ? Sau astepti invitatie speciala?

  - Sunt obosit, Zoey. 

  - O sa gasim alt loc. 

  - Cine stie peste cat timp. Abia mai stau in picioare.

Mi-am dat ochii peste cap, apoi mi-am continuat drumul alaturi de prietena mea. 

  - Fătălau.