În ziua următoare, Amanda mi-a adus o mână de rochii foarte frumoase pe care să le probez și una dintre ele m-a încântat cel mai mult. Era argintie cu sclipici, nici prea specială, dar nici plictisitoare. Îmi venea perfect pe corp, dar de îndată ce mă privesc dintr-o parte îmi văd linia burții puțin mai ieșită în evidență. Îmi acopăr burta cu mâinile și mă privesc panicată. Nu mă poate vedea lumea așa. Intră peste mine Damian și mă admiră din cap până în picioare.
-Ești cea mai frumoasă. Acum chiar ești o prințesă.
Cuvintele lui mi-au ridicat stima de sine. Îi sclipeau ochii, iar culoarea de verde era din nou închisă. Am observat că ochii lui se închid la culoare când trăiește intens un sentiment.
-Vrei să spui că nu sunt tot timpul una? Spun supărată, încrucișându-mi mâinile la piept.
-Ba da, doar că acum ești îmbrăcată ca una.
Și el era îmbrăcat bine, la costum. Masculinitatea lui îmi dădea fiori pe șira spinării. Își pune brațul după spatele meu și ne privim amândoi în oglindă.
-Cine ne-ar vedea ar zice ca suntem împreună.
-Suntem.
-Ști că relațiile funcționează când ambii parteneri sunt de acord?
-Limbajul trupului tău îmi spune că ești de acord.
-Și eu îți spun cu o minte rațională ca nu sunt.
Surâde și mă conduce la mașină. Era altă mașină decât pe cea care o știam eu. Ușile se deschideau în sus și asta m-a șocat. Observă uimirea de pe chipul meu și râde. A pornit mașina și am plecat spre respectiva petrecere.
-Ce o să zică oamenii de acolo când o să te vadă cu o fată de 16 ani?
-Când o să ajungem acolo o să vezi relații și mai extremiste.
-Ce vrei să spui?
-O să vezi.
Ajungem într-un final la o vilă. Era înconjurată de o grădină mare, iar în curte se aflau mai multe mașini luxoase. E o petrecere de bogați asta. Erau bodyguarzi aproape peste tot iar înainte să intrăm a fost nevoie ca Damian să-și spună numele. Sala era plină cu oameni și m-a apucat o anxietate groaznică așa că l-am strâns pe Damian de mână mai bine. Mi-a înțeles frica și a stat cat se poate de aproape de mine.
-Ooo, domnul Moore! Bine ai venit. Nu te-am mai văzut de la ultima noastră ședință.
Un domn destul de mare și bine făcut ne întâmpină.
-Bună, Nick! A fost și cazul.
-Văd că ai venit cu o domnișoară. Pare o pradă bună.
Pradă? Mi-am pierdut statutul de om. Damian nu spune nimic doar își trece mâna prin păr.
-Haideți , v-am pregătit cea mai bună masă.
Îl urmăm și ne pune la o masă dintr-o parte a sălii gigantice. Palmele îmi erau reci și corpul îmi tremura. Atât de multă lume. Mă uit în jurul meu și observ mai mulți oameni care povesteau și se simțeau bine. Ce mi-a atras atenția era un cuplu care inițial nu știam ca e un cuplu. Era o fată de maxim 14 ani care stătea lângă un om destul de în vârstă, iar în momentul în care îi văd sărutându-se, lumea mea facă câteva mișcări circulare. Mă uit la Damian care stătea liniștit la masă și îi atrag atenția spre cei doi. Se uită la mine amuzat.
-Ți-am spus eu.
Zâmbetul lui mă face să îl admir tot mai mult. Ignorând circumstanțele, mă atrăgea foarte mult persoana lui, dar nu e firesc să-mi placă de cineva care m-a răpit și mă obligă să stau cu el. La un moment dat se așază un bărbat lângă Damian.
-Damian! Cum mai ești, prietene?
-Tot așa cum mă ști. Tu?
-Eu sunt foarte bine. Văd că ai avut noroc la pescuit. Spune și face semn spre mine.
M-am înroșit toată și mi-am lăsat capul în jos. De ce mă tratează toată lumea ca pe un obiect?
-Dacă tot e așa poate mi-o împrumuți și mie într-o zi.
-Sara nu e de dat. Spune apăsat și puțin nervos.
-Nu te supăra, amice! Doar glumeam.
Bărbatul respectiv se așază mai bine de scaun și termină conversația cu Damian. El își poziționează mâna pe coapsa mea și o strânge ușor. Îmi apropii scaunul de al lui ca nu cumva să trebuiască să fac contact cu altcineva.
-De când mă vrei așa de mult? Spune și zâmbește, făcându-mă să îmi dau ochii peste cap.
-Doar taci.
Mă sărută pe frunte și începe să vorbească cu ceilalți de la masă. Aparent se cunoșteau între ei destul de bine. Eu eram puțin pe lângă subiect așa că nu m-am băgat în seamă. Trece timpul, iar la un moment dat realizez că am nevoie la baie. Îl ating pe umăr pe Damian ca să-i atrag atenția și îi spun la ureche:
-Am nevoie la baie.
Aprobă din cap și mă conduce spre baie. Îmi era puțin frică să fiu undeva fără prezența lui, dar trebuia să merg. El mă așteaptă la ușă, iar eu intru. Părea goală încăperea. Intru într-una din băi și îmi fac treaba liniștită. După ce termin și trag apa aud niște pași. Ies să mă uit în jur. Sunt foarte surprinsă când observ un bărbat înăuntru. Nu e asta baia fetelor. Încerc să-l ignor ca să mă spăl pe mâini și când dau să ies se poziționează înaintea mea. Acum că stau mai bine să-l analizez era bărbatul ce s-a pus lângă Damian și l-a întrebat dacă nu mă împrumută.
-Scuză-mă..
-Unde fugi, frumoas-o?
-Vreau doar să..
-Înainte să pleci trebuie să faci ceva pentru mine.
M-am panicat foarte tare și urmăream cu privirea o cale de scăpare.
-Ce..?
-Un oral.
Ochii mei se fac cât cepele și dau să trec pe lângă el, dar mă prinde de o mână și îmi astupă gura reușind doar să scot un țipăt înfundat cu speranța că Damian o să mă audă și o să vină să mă salveze.
-Taci, zdreanțo! Știu că-ți place.
Îmi prinde bine mâine și mă lipește de un perete. Închid ochii înspăimântată așteptând următoarea lui mișcare, dar din adins nu mai simt greutatea lui pe corpul meu. Deschid ochii și îl văd pe Damian care îl strângea de gât pe bărbatul acela de coșmar.
-Nimeni nu se atinge de ce e al meu!
Îi scuipa vorbele și îi trântește un pumn în nas. Cade pe jos și mai primește un picior în burtă urmat de alți câțiva pumni. Eu doar stăteam nemișcată și priveam înspăimântată imaginea. După ce bărbatul leșină, Damian își scutura brațele și vine spre mine. Avea răni pe pumni, cămașa îi era deranjată și părul ciufulit. Eu nici nu am observat că lacrimile îmi curgeau pe față.
-S-a atins de tine??
-Sunt în regulă, nu prea a apucat..
Respira greu și se vedea că era maxim de nervos. Mă ia de mână și mergem spre mașină. Nu a mai stat să salute pe nimeni și pornit mașina cu repeziciune. În mașină era liniște totală.
-Îmi pare rău, Sara. Nu trebuia să te iau cu mine. Am fost un cretin să te aduc în mijlocul unor criminali.
-Nu-i nimic.
Nici nu prea știam ce să-i răspund. Voiam doar să ajung acasă și să mă pun în pat. Ajungem acasă și fug sus ignorându-l pe Damian. Fac un duș rapid și mă schimb ca să mă pot pune în pat. Damian era acolo și se uita pe pereți. Mă pun lângă el și simțeam nevoia de siguranță așa că mă ghemuiesc în brațele lui. Surprins, mă cuprinde și mă sărută pe frunte. Am adormit liniștită.
CITEȘTI
Forgotten love
Romance"-Te iubesc, Sara! -Nu pot spune același lucru, Damian. -O să te fac să mă iubești. -Dacă ești un om întreg la minte ar trebui să-ți dai seama că nu poți obliga o persoană să te iubească. -Nu a zis nimeni că sunt întreg la minte."
