Mă trezesc cu o durere de cap și stare de greață. Odată ce îmi amintesc ce am simțit aseară îl caut pe Damian cu privirea. În timpul ăsta realizez că sunt și goală așa că îmi trag rapid un cearșaf peste mine. Furioasă mă uit la Damian care era cu spatele la mine și dormea liniștit. Îl scutur de câteva ori și la un moment dat se învârte pe partea mea și mă prinde cu brațele lui mari, forțat, într-o îmbrățișare.
-Hei! Ce faci?
-Bună dimineața și ție prințeso! Spune asta încă cu ochii închiși.
-Dă-mi drumul!
Mă luptam să scap, dar puterea mea nici nu se compara cu a lui.
-Îmi explici și mie de ce m-am trezit dezbrăcată?
-De data asta nu am fost eu.
-Cum???
Își deschide ochii și râde, iar apoi îmi mângâie fața.
-Ai început să te dezbraci singură azi noapte.
-Și tu vrei să te cred?
-Poți să crezi ce vrei prințeso. Te-am sărutat puțin pe gât și ai vrut să continuăm, dar te-am pus la somn.
-Nu aș face așa ceva niciodată.
-Ei bine, ai făcut.
-Plus că pe tine nu te-aș vedea să nu profiți de ocazie.
-Dacă profităm de tine acum te trezeai cu sânge pe cearșaf. Spune și face cu ochiul.
I-aș fi dat una, dar nu voiam să-l mai enervez după ce era să pățesc ultima dată. M-am înroșit toată și m-am învârtit cu spatele la el după ce m-a lăsat din brațe ca să se ridice din pat. Totuși, întrebarea mea era: De ce nu a profitat de mine? Tot timpul face glume cu înțeles sexual și aproape că ma și violat de două ori. Poate voia să mă vadă că sufăr, nu binevoitoare. Gândurile în capul m-au făcut să uit realitatea și acum îl priveam pe Damian ieșind din baie, în boxeri. Nu cred că m-aș sătura vreodată să-i admir pătrățelele. Deschide dulapul ca să-și ia hainele, iar apoi se îmbracă. Îmi înfășor mai bine cearșaful în jurul meu și mă ridic și eu din pat ca să mă îmbrac. Înainte să reușesc să intru în baie, Damian îmi blochează intrarea cu brațul său. Mă uit confuză la el și mă împinge într-un perete. Prinde de capătul cearșafului și mai are puțin și îl trage, doar că îl prind de mână cu toată forța mea.
-Ce curaj are prințesa. Hai să mai tăiem din el!
Bineînțeles că reușește să tragă de tot de capăt și mă lasă goală înaintea lui. Mă admiră ca de fiecare dată, iar eu voiam doar să intru în pământ să nu mă mai găsească nimeni, niciodată. Îmi prinde coapsa cu mâna și strânge puțin determinându-mă să scot un "au" care mi-l astupă imediat cu un sărut. În cele din urmă mă lasă în pace și se depărtează de mine.
CITEȘTI
Forgotten love
Romance"-Te iubesc, Sara! -Nu pot spune același lucru, Damian. -O să te fac să mă iubești. -Dacă ești un om întreg la minte ar trebui să-ți dai seama că nu poți obliga o persoană să te iubească. -Nu a zis nimeni că sunt întreg la minte."
