Ziua următoare Damian m-a forțat să mănânc prea mult decât aș fi făcut-o normal ca să-mi pot lua pastilele și bineînțeles să mă fac bine. Funcționa pentru că nu mă mai simțeam deloc rău. Asta totuși mă îngrijora pentru că îmi promisese că o să continue cu ce a început în seara precedentă. Acum stăteam în cameră întinsă aproape pe tot patul, în timp ce Damian avea o porțiune foarte mică. El se uita pe telefon relaxat și își mai trecea mâna prin păr câteodată. Mă ridic din poziția în care mă aflam și îmi poziționez capul pe umărul lui ca să văd la ce se uită. Conversa pe mesagerie cu Gabi. M-a surprins puțin neplăcut asta.
Poți să renunți măcar o dată la orgoliu?
Noi doi nu mai avem ce discuta.
Mă lași să-ți explic de ce ți-am scris?
Nu.
-Mă spionezi?
-Eram doar curioasă.
-Sau geloasă.
-Geloasă? De ce aș fi?
-Vorbesc cu alta. E firesc să fi geloasă.
-Dar nu suntem împreună.
Se citea amuzamentul de pe fața lui și mă enerva.
-Nu tu decizi asta.
-Nici tu.
-Eu fac toate alegerile și tu asculți de mine. Așa funcționează.
-Ești toxic dacă crezi că asta e o relație normală. Știi, mereu m-am gândit că dacă ne întâlneam în altfel de circumstanțe probabil ca m-aș fi îndrăgostit de tine.
-Ești îndrăgostită de mine.
Spune asta și se învârte în așa fel încât să stăm față în față, cu capul pe pernă.
-Nu sunt.
-Zău?
Își trece mâna prima dată peste brațul meu oferindu-mi fiori pe șira spinării, iar apoi ajunge cu ea pe spatele meu strecurându-și degetele sub tricou. Eram ca într-o transă și nu puteam să-l opresc. Avea mișcări fine pe coloana mea, de sus până jos. La un moment dat își apropie gura de a mea, dar nu mă sărută și asta mă frustrează. Făcea intenționat. Reușesc să îmi strâng puteri să-l împing și să-mi revin din starea de euforie.
-Termină!
Zâmbește șiret și își depărtează brațele de mine ceea ce mă întristează. Îl voiam cat mai aproape, acesta era adevărul, dar nu era firesc să fac asta. E un criminal care m-a răpit și aproape violat.
-Ești așa încăpățânată.
-Și tu așa de pervers.
Surâde și își continuă activitatea pe telefon. Îmi venea să-i aplic două palme pentru că m-a lăsat puțin cu ochii în soare, dar până la urmă asta am vrut.
-Mă plictisesc.
Își ridică privirea din telefon și zice:
-Păi am putea..
-Nu.
-Atunci asta e.
-Ce rău ești!
-Oricum mâine trebuie să plec iarăși și nu mă mai vezi.
-Și cu cine mă lași?
-Ce? Nu vrei să mai plec, prințeso? Spune și face cu ochiul.
-Nu, arogantule, dar nu mai pot da ochii cu sora ta.
-Stai singură.
-Trebuie să-mi oferi ceva divertisment, altfel îmi pierd mințile. Camera ta e atât de plictisitoare!
-O să-i zic unei servitoare să-ți aducă ceva.. dacă ești cuminte.
Îmi dau ochii peste cap la afirmația lui.
-Mereu am fost cuminte.
Îmi oferă o privire ironică și îmi mângâie capul ca unui cățel.
Ziua următoare m-am trezit fără Damian în pat, iar spre mirarea mea în cameră se afla o chitară, o pânză pe care să poți picta însoțită de acuarele și la un moment dat am găsit pe o măsuță un mp3 de pe care puteam asculta muzică. Eram fericită să văd în sfârșit un dispozitiv pe care să îl pot folosi. Pe tot parcursul zilei mi-am ocupat timpul cu activități, dar nu puteam să nu mă gândesc la libertatea mea. Voiam să fug prin păduri cu prietenii, să călătoresc, să mă bucur de viață. Damian nu o să-mi ofere asta decât dacă fac cum zice el și nu totdeauna sunt de acord cu ce zice. Totodată, îmi răsună repetat în cap întrebarea: De unde știe așa multe despre mine? Îl cunosc cumva și nu l-am recunoscut până acum? Imposibil. Trebuie să recunosc ca îl admir destul de mult și mi-e frică ca nu cumva să fiu îndrăgostită. Doamne, nu scap de el nici când e plecat.
Odată ce s-a terminat ziua, a apărut și Damian acasă. Intră pe ușă și se trântește în pat.
-Ce faci, prințeso? Ți-a fost dor de mine?
-Da, cum să nu? Spun ironică.
-Ți-a plăcut surpriza mea?
-Să ști că da. De fapt am și eu una pentru tine.
-Uimește-mă.
Mă ridic din pat apucând de pe măsuță bucata de material pe care era un desen. Era destul de mică; cam cât o palmă. I-o înmânez și aștept entuziasmată de feedback-ul lui. Desenul era cu un fluture. Simplu, dar drăguț.
-Foarte drăguț! Zici că ești tu.
Gluma lui mă face să chicotesc, iar apoi îmi fură un sărut. Se ridică din pat și iese din cameră timp de un minut lăsându-mă puțin confuză și se întoarce înapoi cu o sticlă de vin și două pahare.
-Bem?
-Dacă e dulce, da.
-E dulce.
Toarnă într-un pahar și mi-l înmânează. Vinul era foarte bun și sunt sigură că e un brand scump. Se așază și el lângă mine cu paharul în mână. După câteva înghițituri simțeam ceva fierbinte la cap și puteam să-mi dau seama că mă îmbătasem. Nu sunt obișnuită cu alcoolul.
-Te ține să-i dăm groapă?
Râde puțin de mine și spune:
-Nu așa se bea vinul, prințeso, dar dacă vrei, da.
Ridic paharul la gură și beau tot, din mai multe înghițituri. Mă ustură puțin gâtul și observ că și Damian terminase de băut paharul. Am continuat procesul până pe la 3-4 pahare când simțeam că se învârte casa cu mine. Damian doar râdea de mine. M-am lăsat pe spate, în pat, cu speranța să-mi revin, dar în schimb adorm. În starea mea de euforie am putut simți câteva sărutări pe gât, dar nu puteam riposta la ele. E tot ce îmi amintesc.
CITEȘTI
Forgotten love
Romance"-Te iubesc, Sara! -Nu pot spune același lucru, Damian. -O să te fac să mă iubești. -Dacă ești un om întreg la minte ar trebui să-ți dai seama că nu poți obliga o persoană să te iubească. -Nu a zis nimeni că sunt întreg la minte."
