Forgotten love

Capitolul 16

-Mama ta a avut o cerere din momentul în care afli adevărul.

-Ce anume?

-Să te trec pe numele meu și să uiți complet de ea.

Șocul ce-l aveam nu se compara cu durerea din suflet. Pe lângă că mă vinzi unui străin vrei să uiți că exist? Cum poți să-i faci asta fiicei tale? Propriului tău copil. Nici măcar lacrimile nu mai voiau să iasă. Sufletul meu era gol.

...

După ce au trecut câteva zile de la descoperirea adevărului, Damian a considerat că ar fi potrivit să facem ceea ce își dorea mama. Am avut nevoie de timp să procesez informațiile și să-mi fac curaj. Am mers la primăria din oraș, unde trebuia să-mi schimb buletinul. Nu a fost nevoie să stăm la coadă pentru că se pare că Damian are pile peste tot. Așteptând să-și termine conversația cu persoana ce avea să-mi schimbe actele privesc prin sală și realizez că printre oamenii ce stăteau la rând era și o persoană ce îmi părea cunoscută. Damian era ocupat și nu observă că dispar de lângă el și mă apropii de acea persoană. Acum că puteam să o privesc mai bine realizez că e mătușa mea. Entuziasmată că văd pe cineva din vechea mea viață îi atrag atenția făcând cu mâna.

-Sara? Vai de mine, nu te-am mai văzut de o veșnicie!

-Mătușă, mi-a fost foarte dor de tine.

-Ce mai faci? Cum e mama?

-Pai.. sunt bine. Ea e bine, cred.

-Crezi?

Conversația ne este întreruptă de Damian care mă prinde de mână.

-Să mergem, Sara!

Sunt trasă afară din clădire și aruncată în mașina lui. Intră la rândul lui și trântește ușa după el.

-Poți să-mi explici și mie ce e în capul tău?

Nu mi-a fost dor de Damian cel nervos.

-Ce am făcut așa de grav?

-Ce ai făcut? Ți-am explicat foarte clar să nu te îndepărtezi de mine și să nu interacționezi cu nimeni. Tu ce înțelegi din fraza asta? Ciocolată?

-Nu mi se pare corect nimic din ce faci.

-Nu-i nimic, Sara. Tocmai ce ți-ai câștigat o pedeapsă.

-Pedeapsă? Nu sunt un copil.

Îi tremurau mâinile pe volan de nervi. Și eu eram nervoasă și aveam tot dreptul. Nu mă interesa de regulile lui stupide. Conduce cu viteză până când ajungem într-o parcare pustie. Oprește mașina, își desface centura și vine pe partea mea. Mă trage afară și mă împinge pe bancheta din spate. Intră și el și apasă pe un buton care blochează toate ușile. Nu cred că o să ies vie de aici.

-Dacă până acum nu m-ai ascultat sunt sigur că după asta o să faci tot ce-ți spun eu să faci.

Îmi prinde mâinile deasupra capului și se pune peste mine.

-Roagă-te să nu fie nimeni în jur să-ți audă strigătele.

Replica lui mă sperie foarte tare. Ce va face cu mine? Fără foarte mult efort, dar cu foarte multe proteste din partea mea mă lasă în lenjerie intimă. Sunt foarte recunoscătoare că geamurile sunt fumurii. Mă sărută pe gât și inițial simt plăcere până în momentul în care mă mușcă și mă doare foarte tare. Pun pariu că mi-a rămas un semn. Continua așa și în alte părți ale corpului și doare îngrozitor. Îmi venea să plâng, dar nu voiam să-i arăt că sunt slabă. Eu îmi dădeam silința să scap din strânsoarea lui, dar era imposibil. Era de două ori mai mare ca mine. Se pune în șezut pe scaun, mă prinde de talie cu brațul și mă poziționează peste genunchii lui cu fața în jos. Îmi strânge obrajii cu mâna și îmi spune la ureche: