Dimineață când mă trezesc mă acaparează o stare ciudată. Mă simțeam slăbită și îmi era puțin rău. Îl caut pe Damian prin cameră, dar nu îl găsesc. Atunci cui mă plâng? Mă ridic din pat cu greu și intru în baie. Mă spăl pe față și mă îmbrac cu greu pentru că voiam să cobor jos să îl caut pe Damian. Mă simțeam din ce în ce mai rău, mă durea capul și îmi curgea nasul. Cobor jos și o găsesc pe Amanda.
-Bună dimineața, domnișoara Sara!
-Bună dimineața și te rog, spune-mi doar Sara. Ai vreo idee unde e Damian?
-El a plecat la muncă.
Eram foarte tristă să aud asta.
-Aveți nevoie de ceva?
-Mă simt cam rău și aveam nevoie de el.
-Atunci o să-l sun numaidecât să-i spun să vină.
-O, nu. Dacă are treabă lăsați-l.
-Insist. Chiar el mi-a spus că în cazul în care te simți rău să îl contactez.
-În regulă..
Îmi vine să strănut și o fac chiar de două ori. În timp ce Amanda îl sună pe Damian îmi înmânează un șervețel. Ești o eroină Amanda.
-Bună ziua, domnule Moore! Îmi pare rău că vă deranjez știind bine că sunteți la muncă, dar domnișoara Sara nu se simte bine și m-am gândit să vă spun.
Încerc să ascult răspunsul lui, dar din păcate nu aud.
-În regulă.
Închide telefonul și spune:
-Domnul Moore o să apară imediat. Până atunci așază-te! O să-ți aduc niște supă.
-Mulțumesc.
Mă pun pe un scaun și îmi așez capul masă pentru că simțeam că nu mai am putere să-l țin pe umeri. Amanda se întoarce foarte repede cu supa și mi-o întinde. Am mâncat cu speranța că o să mă facă să mă simt mai bine ignorând orice îngrijorare că are prea multe calorii. În situațiile critice aspectul nu contează. Mănânc aproape tot bolul și privesc pe geam. Puteam să văd mașina lui cum intră în curte. Imediat intră si pe ușă și mă caută cu privirea. Eu mâncam în continuare liniștită.
-Ce ai pățit?
Părea panicat.
-Cred că am răcit.
Vocea mea era puțin răgușită și vorbeam mai mult pe nas. Împing bolul gol înainte și mă ridic de pe scaun. Mă apropii de el și îmi întind mâinile în sus ca un copil mic. Mă apucă și mă duce sus. Mă pune pe pat și mă învelește bine. Simțeam ca dacă închid ochii, îi închid pentru totdeauna.
-Trebuia să te îmbraci mai bine ieri.
-Dar tu ai lăsat ceea ce făceai ca să vi aici și să auzi cum mă smiorcăiesc?
Râde și îmi mângâie obrazul.
-Orice pentru prințesa mea.
Mă face să zâmbesc chiar dacă nu voiam să-mi las garda jos.
-Mi-e foarte cald! Spun și arunc plapuma de pe mine.
Dintr-o dată mă ia un fior rece în tot corpul. Prind de plapuma și o pun înapoi pe mine.
-Ai frisoane. O să chem asistenta.
-Fără injecții! Spun speriată.
-Dacă e nevoie, trebuie.
Îmi ridic plapuma în cap și îl aud cum iese din cameră. Brusc mă ia o stare de somnolență și simt cum zbor.
...
CITEȘTI
Forgotten love
Romance"-Te iubesc, Sara! -Nu pot spune același lucru, Damian. -O să te fac să mă iubești. -Dacă ești un om întreg la minte ar trebui să-ți dai seama că nu poți obliga o persoană să te iubească. -Nu a zis nimeni că sunt întreg la minte."
