A mea

Prolog

Liza

Inimă îmi e cat un purice în momentul ăsta. Cineva e în casa mea și garantat nu are intenții bune. Fratele meu e la un prieten, iar telefonul îmi e în altă cameră.

Pașii se aud tot mai aproape de locul unde sunt în acest moment. Încerc să mă fac cat de mică pot în spatele noptierei. Știu ca nu e un loc bun de ascuns, iar conștinta imi spune asta de dat m am proptit in locul asta, dar nu mai aveam timp sa caut locuri de ascuns.

Cu toate ca e casa mea și stau aici de o viață, în momentul așa nu știu nici măcar unde e ușa de la camera aceasta. Tot ce vreau e sa se termine cat mai repede și să plece din casa mea,dar știu ca nu o sa o facă prea curând. Sunt luata din propriile gânduri în momentul în care ușa e deschisă.

-Chase, frate, haide să plecăm. Fata nu e în casă! O să revenim!
-Nu! Tu nu pricepi? E in casa! Am fost informat ca e aici.

E prea mult iar eu clar nu scap vie de aici! Dacă până acum aveam speranțe ca se plictisește respectivul bărbat din casa mea, acum garantat nu mai cred asta. Iar partea groaznică e ca nu e singur, și a luat și un prieten cu el. Vreau să scap odată din iadul ăsta! Dacă scap vie de aici, o să îi spun fratelui meu "te iubesc" zilnic și nu o să îmi mai las firea arogantă și țâfnoasă la suprafață!

Ușa e trântită la loc, iar eu îmi fac curaj și îmi scot capul de după noptieră. Drace, mare greșeală!

-Ți-am spus ca e aici!

Drace, asta nu trebuia sa se întâmple! A fost o capcană, o capcană în care am picat la fel de repede ca o căprioară.

Unul dintre ei se apropie de mine cu un rânjet pe față, iar singurul lucru pe care îl mai pot face e să ies dracului din camera asta nenorocita. În mintea mea e un plan bun, dar practica mă va omori mai repede decât o vor face psihopații ăștia doi.

-Ți-a mâncat cineva limba? spune de data asta băiatul care stătea pe pat. E cam speriată, Ash. Nu ar fi cazul să renunțăm? O omoram și atât.
-Și să pierdem șansa?

E perfect! Urmează să fiu violată și pe urmă omorata! Dumnezeule, dacă mă iubești măcar puțin, scapă-mă întreaga de aici! Nu îmi pasă dacă o să fiu în conturare virgină sau nu, dar nu vreau să mor! Nu acum! Nu la 17 ani! Mi am dorit de o sumedenie de ori moartea,dar nu credeam ca o sa mor asa! Până la urmă mai aveam o mulțime de lucruri de făcut în viața asta. Dacă scap de aici, jur ca o să îmi îmbrățișez fratele și nu o să îi mai dau drumul!

-Ash, să plecăm, te rog! Nu e bine!
-Pleacă tu dacă vrei pleacă. Eu nu pierd șansa asta !

Și până aici a fost. M a prins de braț și m a trântit de pat. Am început să mă zbat și să tip cat puteam de tare, dar am primit o palmă de toată frumusețea. De la palma aia, capul mi s a dus într-o parte, iar atunci am putut să observ ca celalalt băiat și a dus mâna la spate și a scos un pistol. Sfârșitul îmi e apropo.

Aș putea spune ca mor de frică în acest moment, dar ce e frica? Un sentiment care are ce? Ceea ce simt eu aici clar nu e frica. Sunt dezgustată de bărbatul care e călare peste mine în momentul acesta, dar în același timp, îngrozită, asta pentru ca urma să fiu omorâtă. Deja m-am obișnuit cu ideea aceasta. Cineva o să intre în casă peste câteva zile și o să mă găsească moartă pe podea.

Sunt luată din gândurile mele în momentul în care aud cureaua iar încheieturile îmi sunt strânge cu ea. Bărbatul ăsta a strâns-o atât de tare încât cred ca sângele nu o să îmi mai ajungă și la palmă și degete.

O idee bună ar fi să încep să mă zbat, dar nu are niciun sens. Aș putea să urlu în continuare cu speranța ca cineva mă va auzii,dar e în zadar. Orice lucru pe care îl fac e în zadar.