A mea

Capitolul 7

Liza

Voiam să mă relaxez așa ca deschid ușa de la baie. Deschid robinetul și las apa fierbinte să umple cada. Sunt destul de tensionată iar aceasta e singura modalitate să scap de tensiunea acumulată.

Merg în cameră și îmi iau alte haine din dulap și merg iar în baie. Închid ușa cu cheia. Sunt foarte paranoică! Nu ai de unde ști când intră cineva la tine în casă.

Scap de fiecare articol vestimentar și intru încet în cadă. Gem de frustrare pentru ca apa era puțin prea fierbinte, dar mă adaptez situației.

Peste mult timp, cred ca deja sunt aici de două ore bune, mă gândesc să ies. Îmi înconjor un prosop în jurul corpului iar pe urmă încep să îmi tapotez părul cu un prosop. Îl usuc iar pe urmă mă îmbrac. Deschid ușa și ma trântesc pe pat. Îmi dau telefonul și niciun semn de viață de la Josh sau tata. Trebuie să îmi fac griji?

Cobor jos pentru a îmi face o cafea. Intru în bucătărie și văd un pistol plin de sange pe masă. Drace!

Am spus de o mulțime de ori ca nu vreau să am de aface cu afacerile tatei. Specificam de fiecare dată ca nu vreau sa vad pistoale sau sange in casa asta. Dar cine ascultă părerea mea? Josh o mai face uneori ce-i drept, dar nu se putea pune cu tata. Când a văzut ca primul copil a ieșit băiat, a crezut ca cineva din cer o sa ii mai trimită un băiat, dar am apărut eu. Dumnezeu nu a ținut cu el. Pentru el sunt doar o fetișcană slaba. Nu are nevoie de mine în mare parte din timp. Sincer mă mir ca ieri a vrut să merg cu el și Josh la petrecerea aia. Uneori mai voia să mă trimită să seduc bărbații doar ca să afle informații. Norocul meu era Josh. Mereu reușea să îl convingă să nu fac asta, chiar dacă tata nu ascultă de el 99% din timp.

Iau o cană și atunci sună cineva la ușă. Înjur în sinea mea iar pe urmă bineînțeles ca merg la ușă.

Deschid iar pe prag, era un buchet de trandafirii. Trandafiri roșii!

Iau buchetul de pe prag și îl duc la nas. Inspir mirosul și gem de plăcere. Sunt o iubitoare de trandafiri. De mică mi-am dorit o grădină plină cu trandafiri. Brusc, realitatea ma lovește din nou.

Cine i-a trimis? De ce îmi trimite cineva trandafiri?

Intru în casă și închid ușa repede iar pe urmă iau telefonul și îl sun pe Josh. Bineînțeles ca incompetentul nu răspunde. Are telefonul închis. Din nou. Căsuța vocală ma întâmpina din nou. Asta mă frustrează până în măduva oaselor.

Nu am fost toată noaptea acasă, mă așteptam să îi pese. De la tata nu aveam așteptări, dar de la Josh aveam. Poate aveam prea multe. Nu sunt genul de persoană cu așteptări în viața. Cu cat ai așteptări prea mari, cu atât ești mai dezamăgit. Eu personal prefer să am așteptări mici, dar pe urmă să fiu fericită. Dar nu în cazul lui Josh. Mereu l-am pus pe un piedestal.

Norocul meu e ca nu am nimerit în mâinile unui psihopat. De bine mersi am ajuns acasă la un bărbat care nu a profitat de starea în care eram.

Acel bărbat!

Era posibil să îmi trimită el flori? Nu cred. E imposibil. Nici măcar nu s-a uitat la mine când am coborât din mașină. Nu s-a uitat la mine deloc tot drumul.

Intru înapoi în bucătărie și pun buchetul pe masă iar pe urmă încep să caut o vază. Nu vreau să las trandafirii să moară.

Iau vaza, o umplu cu apă , iar pe urmă o așez pe masa. Iau trandafirii și îi bag cu grijă în vază. Mă așez pe un scaun și încep să îi număr. Sunt 101 trandafiri. Cineva a scos ceva din buzunar să îmi cumpere mie atâția trandafiri.

Dar oare cine?

Ma ridic și continui ce am început. Îmi fac cafeaua iar pe urmă merg în living. Mă așez pe canapea și caut telecomandă. Doar eu pățesc să pierd mereu lucruri? După trei minute o găsesc. O iau în mână și deschid televizorul. Mă fac mai comodă pe canapea și sorb din ceașcă de cafea. O așez pe măsuță și încep să apăs pe butoanele telecomenzii. Niciodată nu găsesc nimic interesant la televizor, iar asta mă frustrează. Mai caut ceva timp un post cu o emisiune interesantă sau un film, dar nu găsesc nimic. Aleg sa îl închid, iau ceașca în mână și urc sus. Mă pun pe pat și iau laptopul. Mi-l așez pe genunchi și apăs pe butonul de deschidere. Aștept un minut iar pe urmă caut un film. Dacă nu am găsit unul la televizor, o să îmi găsesc de una singură unul.

Chicotesc fericită când găsesc un film. Ține două ore, deci e perfect. Oricum nu am planuri astăzi. Probabil o să stau și o să lenevesc toată ziua. Nimic interesant în asta.

Deja era 17:30 seara. Până acum m-am uitat la patru sau cinci filme. Nici eu nu mai știu. Josh și tata încă nu s-au întors, iar asta e ciudat. Nu e prima dată când sunt plecați, dar mereu se întorceau până la 16:00. Am tot încercat să dau de ei, dar niciunul dintre ei nu răspunde la telefon. Parcă i-a mâncat pământul. Cand o sa ajungă acasă, o să aibă de dat multe explicații. Dar deja stiu ca nu o sa le dea. Niciodată nu o fac. Nu e treaba mea din spusele tatei. Sunt feriga slaba a familiei doar pentru ca nu am un penis între picioare. Patetic!

Ma ridic din pat și cobor jos să mănânc ceva. Iau niște paste și le încălzesc. Iar în timp ce mănânc, frățiorul meu minunat intră pe ușă împreună cu tăticul meu preferat din acest univers. Îmi ridic privirea spre ei și rămân mască. Rahat! Sange!

-Ce ați pățit? Întreb îngrijorată.

-Nu e treaba ta, Liza! Îl aud pe tata.

Normal ca nu e treaba mea. Îi arunc lui Josh o privirea dar acesta evită să se uite la mine, pare foarte panicat.

Urc sus în camera mea și închid ușa, dar urlu când aud o împușcătură, iar pe urmă alta.

Bum! Bum! Bum!

Jos e un măcel, cel puțin asta cred eu!

Capitol necorectat! Următorul capitol o să fie postat peste 5-7 zile pentru ca vreau să fie mai lung.