A mea

Capitolul 10

Liza

Parchez mașina în fața terasei și cobor. îmi trag mai în jos rochia si pășesc încrezătoare sper o masă. Nu știam cine e misteriosul bărbat cu care mă voi întâlnii, știu doar că o să aibă o cămașă albă si multe tatuaje. Josh mi-a spus asta.

Mă așez la o masă și aștept cuminte să apară Harap Alb pe calul său alb. Am ajuns cu cinci minute mai repede surprinzător, deci o să înțeleg de ce nu e aici domnul. Trec trei minute în care eu am fost absorbită de telefon. Eram atât de concentrată în telefonul meu încât nu am observat când pe scaunul din fața mea s-a așezat un bărbat.

-Tu trebuie să fi femeia cu care am întâlnire, nu? Fratele tău mi-a spus ca vei fi îmbrăcată in roșu.

Nu se poate! îmi ridic capul din telefonon iar în fața mea nimeni altul decat...încercați să ghiciți. Hades! Mă uit confuză la el, iar el la mine. Ultima oară cand l-am văzut a fost după petrecere. Când m-am trezit la el. De ce îmi face asta universul?

-Măi, măi, măi, pe cine avem noi aici? îl aud cum comentează. Sunt chiar impresionat.

-Ai greșit masa!

Din păcate nu a greșit-o, iar eu nu cred că e atât de prost încât să mă creadă..dar poate Dumnezeu ține cu mine astăzi.

-Mhm..nu cred. Nu mai văd nicio prezență feminină îmbracată în roșu pe terasa asta. De asemenea, nu văd niciun bărbat îmbrăcat într-o cămașa albă.

Nu a ținut cu mine Dumnezeu!

-Esti un măgar.

Poate m-a luat gura pe dinainte, dar am un motiv foarte bun pentru care am spus asta.

-De ce?

-Când un bărbat merge la o întâlnire cumpără flori, nu vine cu mâna goala.

-Nu am venit cu mâna goala, crede-mă. Nu sunt un măgar. Vrei să vezi ce am adus?

Dau afirmativ din cap iar Hades își bagă mâna în buzunarul pantalonilor și scoate un portofel negru, pe care mi-l întinde. Îmi face semn să il deschid iar eu îl ridic ușor de pe masa și îl deschid. Zaresc un capăt de ambalaj albastru, iar pentru că curiozitatea -să o ia dracu- mă framânta, prind între degete ambalajul și trag putin în sus de el, în timp ce mă uitam confuză la Hades care mă fixa cu privirea, parcă spunându-mi cu privirea să verific ce e acolo. îmi mut privirea înapoi sper portofel și mai trag puțin de ambalaj. Futui! Mă fac toată roșie de jenă. Trântesc portofelul pe masă iar Hades începe să râdă.

Avea un prezervativ în portofel.

-Acum te-ai convins că nu am venit cu mâna goala.

își ia portofelul și îl bagă înapoi în buzunar.

-Un pahar de vin?

Imi ieșeam din minții, se comportă de parcă nu s-a întâmplat nimic cu câteva secunde în urmă când mi-a arătat portofelul în care avea un...

-Nu, mulțumesc. Prefer un pahar cu suc de portocale. îi raspund iar pe urmă afișez cel mai fals zâmbet pe care eu îl puteam creea.

-Și de mâncare? Ce vrei să mănânci?

Cad pe gânduri câteva minute uitându-mă în meniu. Era o întrebare foarte dificilă. Imi place mâncarea. O ador chiar, dar tata nu m-a lăsat niciodată să mănânc orice. Ținea la modul în care arătam, nu cumva să îl fac de râs pe undeva. Să nu fac impresie proastă.

Hades probabil observă faptul că nu pot alege nimic, deoarece deschide gura.

-Au niște paste bolognese minunate, poate vrei să le încerci.

Mă uit sper el și zâmbesc, dar de data asta sincer.

-E o idee foarte bună. Paste să fie.

Hades zâmbește la rândul său și face semn unui chelner.

Trece o oră, iar din păcate, trebuie să recunosc. Hades era o prezența chiar foarte prietenoasă. Cel puțin asta lasă la vedere. Dacă o să trec cu vederea peste minunatul cadou din portofelul lui -l-a căzut degeaba până aici, pentru ca nu o să mă culc cu el-pot spune ca e chiar ok.

După ce am mâncat am mai stat puțin așezați. Am ras, Hades a mai făcut glume. Poate l-am acuzat pe nedrept. Nu e ca ceilalți. Chiar îmi face plăcere să stau la masă cu el. Pot să îi admir cat vreau ochii fără să par o ciudată.

Dintr-un motiv sau altul, nu îmi era frică să stau aici, la aceasi masă cu el. De fiecare dată când ieșeam cu un bărbat nu scoteam nimic pe gură și stăteam cu capul aplecat în jos, în timp ce bărbatul din fața mea încerca să facă glume să mă amuze. Dar cu Hades nu e chiar așa. Ne-am prezentat unul altuia așa cum trebuia. L-am întrebat de trecut și mi-a spus ca e foarte plictisitor. Dar minte. A fost la o petrecere pentru mafioții, deci ma înșel ca a fost plictisitor.

-Dar mai am o întrebare.

El mă îndemna cu privirea să îi spun întrebarea, iar eu inspir adânc.

-Ce făceai la o petrecere pentru mafioți?

Se blochează. Își drege puțin vocea și mă fixează cu privirea.

-Localul e al unui prieten.

-Și ce legătură are?

-Particip la orice petrecere se ține acolo.

Poate spune adevărul, dar nu pot garanta asta. 

Hades îmi dă impresia că e genul acela de persoană care îți dă multe impresi. Prima dată când l-am întâlnit am vărsat cafeaua pe el. Mi s-a părut drăguț faptul că s-a oferit să îmi cumpere el altă rochie, având în vedere că eu am fost împiedicata care a a vărsat un pahar cu cafea pe el. A doua oară când m-am întâlnit cu el, a fost într-un club. Mi-a deschis corsetul , plus că m-a scos din toată aglomerația aia, ceea ce pentru mine a valorat mult. M-a salvat pe urmă de palma lui Josh care se apropia fulgerător de repede de fața mea. Pe urmă m-am speriat de el dintr-un motiv și am fugit ca o lașă. Poate chiar sunt una. După o noapte în care am băut un număr impresionant de pahare cu diferite băuturi, m-am trezit acasă la el. După ce mi-am făcut o sumedenie de gânduri, tot el m-a dus acasă. Când am coborât a fost un măgar, asta pentru că nu a lăsat loc de bună ziua. Iar acum..s-a prezentat la întâlnire cu un...nici nu mai are rost în acest moment. Cred ca știți cu toții ce impresie mi-a lăsat, dar acum se comportă..așa frumos. De parcă nu s-a comportat niciodată ca un mare bou.

Timpul trece precum viteza luminii. Soarele stă să apună iar eu sunt în parc cu Hades. Josh m-a sunat de câteva ori,dar i-am ignorat fiecare apel. Îmi plăcea compania lui Hades, dar în niciun caz nu aș vrea să o iau pe altă cărare cu el, dacă înțelegeți unde bat. În primul rând, tata ar înnebuni, iar eu nu vreau asta. În al doilea rând, Hades nu pare bărbat de casă. S-a prezentat într-un mod de neuitat la prima noastră întâlnire dacă pot să-i spun așa. Iar în al treilea rând, și cel mai important dintre toate, eu nu vreau să mai ajung jucăria unui bărbat. știm cu toate că la început e lapte și miere. Amândoi îndrăgostiți se iubesc până la stele și înapoi. Dar odată ce trece timpul, toate se schimbă. El caută doar relații intime, iar ea ajunge să tânjească după iubire și afecțiune. Să plângă nopții la rând pentru cel iubit, să se întrebe cu ce a greșit de a lasat-o Făt-Frumos, ce nu i-a fost de ajuns, de ce iubirea ei nu a fost de ajuns...Partea urâtă a dragostei cu care ne vom confrunta cu toții la un anumit moment din viața noastră.

Iubirea e cu două tăișuri. Mereu o să existe partea frumoasă a dragostei, plină de romantisme ieftine. Certurile prostești care sună ceva în genul eu te iubesc mai mult. În care el îi aduce luna de pe cer, îi cumpăra cel de fel de flori, ea îl așteaptă noapte de noapte acasă cu cina pregătită. Dar există și fața urâtă a iubirii. Ceea în care ea plânge nopții la rând după al ei Romeo, care în loc să fie sub același acoperiș cu ea, e în patul altora. Nopții pierdute plângând după a lor mare iubire. Mărturisiri sincere dar spuse în zadar, pentru că persoana care în trecut îți mărturisea cu mâna pe inimă că te iubește, în prezent nu mai dă doi bani pe tine și sentimentele tale.

Merită să îți pierzi timpul cu asta?

Nu cred!

Capitolul nu este corectat